Am fost acum cateva zile la Craiova, ca senator de Dolj, la o intalnire a Ligii primarilor si alesilor locali PSD, convocata de primarul municipiului, Antonie Solomon. Ca mai toate intalnirile din organizatiile PSD in ultima perioada, nici oltenii pesedisti nu au facut exceptie de la temele dezbaterii interne ale partidului nostru: de ce am pierdut puterea, Iliescu, Nastase sau nici unul la conducerea partidului, marii corupti de la centru, vanatoarea de vrajitoare pe care noua putere a declansat-o impotriva noastra si nelipsitele sageti intre liderii locali. Pe scurt, temele care revin obsesiv la toate intalnirile celui mai mare partid romanesc. Dar, la un moment dat, primarul din comuna doljeana Urzicuta a pus o intrebare elementara: "Domnule senator, toate bune si frumoase, dar dupa toata zbaterea asta pot sa stiu de ce avem nevoie de un alt Congres al partidului peste doi ani cand alegerile bat la usa?"
Intrebarea primarului din Urzicuta m-a lovit ca o revelatie. De ce avem nevoie de o solutie in doi timpi, cand firesc ar fi sa transam acum si complet formula de relansare a partidului, pentru ca PSD sa devina in 2005 nu in 2008 o alternativa credibila la ezitanta guvernare Tariceanu? De ce facem un Congres, cu toate complicatiile sale, pentru numai doi ani, cand alegerile anticipate par sa bata la usa?
Privite din acest unghi, propunerile pe care le discutam atat de aprins in PSD in aceste saptamani se bazeaza pe o tripla falsa ipoteza.
In primul rand, ca o intelegere la varf intre Ion Iliescu si Adrian Nastase ar rezolva tensiunile din partid si ar garanta unitatea noastra. Este acum evident ca, chiar daca exista o astfel de intelegere de impartire a puterii intre cei doi, aceasta fie nu functioneaza, fie nu este respectata. Ion Iliescu ar dori sa revenim la situatia din 1997-2000, iar Adrian Nastase sa pastram cat
