Schimbarea climei si taierea nemiloasa a padurilor alunga pasarile catre orase. Daca nu le vom oferi adapost si mancare, vor pieri de foame si frig.
Inceput de martie friguros si ploios. Vazuta de la fereastra, natura pare bolnava, epuizata de iarna ce nu se mai termina. Golasi, cu ramurile ridicate spre cer ca intr-un gest de predare, copacii fac si mai dezolant peisajul. Dar dramatice cu adevarat sunt bietele pasari, flamande si zgribulite, refugiate in orase din cauza zapezilor care le-au lasat fara hrana, acoperind padurile si campiile. Grauri, stancute, mierle - ce fac sarmanele in anotimpul acesta neprietenos? Unde se incalzesc putin, ce mananca, cum zboara ele printr-un vazduh transformat intr-o mocirla de ceata si zloata? Orice iubitor al naturii, cu sensibilitate si mila fata de fapturile lui Dumnezeu, se ingrijoreaza pentru viata lor. Prieteni buni cu natura, am dorit sa aflam parerea specialistilor despre soarta nefericitelor pasari, venite de pe camp in oras. Remarcabil om de stiinta, cu doctoratul in ornitologie obtinut in Anglia, domnul Dan Hulea a acceptat sa uite, pentru o clipa, termenii sofisticati ai manualelor universitare sau pe cei oficiali ai functiei de director pe care o are in cadrul Societatii Ornitologice Romane (Sor), ca sa ne spuna o poveste frumoasa si plina de invataminte, despre fratia dintre oameni si pasari, despre paradisul pierdut al vremurilor cand armonia naturii nu era atat de crud vatamata ca acum.
Dr. Dan Hulea,
director executiv al Societatii Ornitologice Romane
"Sarmanele inaripate primesc lovitura dupa lovitura"
- Domnule Hulea, anul acesta iarna este foarte ciudata: a venit foarte tarziu, cu zapezi mari si temperaturi polare. Oamenii s-au baricadat in case, cu foc in sobe, cu calorifere fierbinti, cu paturi si ceai cald. Pasarile nu pot face insa nimic din toate aste
