Animalele de casă nu ne sunt doar prieteni de companie. Ele sunt o parte din noi. Sunt multe cupluri care nu au copii, dar prezenţa unui câine sau a unui papagal, felul în care este acceptat şi tratat, înlocuieşte acest gol din suflet

pustiit de dragoste.

Maria Târnavă a avut un cocker spaniel timp de 16 ani, atent, drăgălaş, sensibil, foarte afectuos cu cei din jur, ascultător faţă de stăpân. “După atâta timp de stat în preajma unei astfel de rase pot spune că un cocker este un câine vesel, jucăuş, inteligent şi iubitor. El mi-a fost totdeauna fidel, mereu a simţit când eram încercată de necaz şi a ştiut, aşa, în felul lui, să mă binedispună. Cred că tot restul vieţii mele îmi voi reproşa felul în care l-am tratat înainte de a muri”, spune Maria. Gipsy a devenit gelos în momentul în care stăpâna acestuia a născut şi toată atenţia ei s-a îndreptat spre noul membru al familiei. Plin de energie şi uneori destul de gălăgios, în ciuda vârstei de 16 ani, câinele a început să devină retras, să se autoexcludă. “De fapt, încerca să-mi spună prin limbajul trupului că are nevoie de mine”. În vara în care a murit, Maria a ieşit cu familia câteva zile la o cabană în Răstoliţa. Ca să profite de soarele slab al dimineţii şi de aerul curat al muntelui, mama şi-a scos copilul în cărucior, să doarmă afară. “Noi stăteam la poveşti, dimineaţa, la cafea. La un moment dat, am auzit ţipătul copilului şi nu era plânsul lui obişnuit din cauza colicilor. Am sărit imediat să văd ce s-a întâmplat. Gipsy era ridicat în două labe pe cărucior, era nervos, lătra şi când am văzut că avea sânge pe bot am crezut că-mi pierd minţile. Speriată că i-a făcut ceva copilului, în acel moment nici nu am mai putut judeca. L-am prins de zgardă şi l-am lovit brutal cum nu mai făcusem niciodată”, spune Maria. Când a luat copilul în braţe, femeia a văzut atunci pe pătura cu care era acoperit, un ş