ISTORIA MEDICINEI La inceput, ca la toate popoarele, si la chinezi practicile medicale au fost amestecate cu cele de magie. Si chiar dupa ce a iesit din stadiul primitiv, medicina chineza a pastrat vechile influente de natura astrologica: legatura dintre univers si om, Soarele, Luna, rotatia astrelor, succesiunea anotimpurilor. DANIELA SONTICA
Vechii chinezi considerau ca toate acestea actioneaza asupra sanatatii omului. Ei credeau ca organismul omenesc este alcatuit din cinci viscere "pline" (Yang): inima, plamanul, ficatul, splina si rinichiul stang (cel drept are functia de reproducere). Si viscerele "goale" (Yin): stomacul, vezica, vezicula biliara, intestinul subtire si cel gros. Chinezii mai credeau ca bolile se produc atunci cand se rupe echilibrul dintre univers si individ.
Texte pe carapace de broasca Primele texte medicale au fost scrise intre secolele al XIII-lea si al XIV-lea i.Hr., fiind gravate pe carapace de broasca testoasa. In aceasta perioada, medicii chinezi studiaza alchimia, otravurile, dar si remediile minerale si vegetale, fiind preocupati in egala masura si de gasirea elixirului nemuririi. In Antichitate s-au remarcat trei figuri importante: Chen Zu Zi, care a lasat o lista cu importante observatii medicale privind ciroza, lumbago, accesul peritoneal, paralizia progresiva; Chang Chong Jing, "inventatorul terapeuticii chineze"; Hua To, considerat cel mai mare chirurg al epocii sale, lui fiindu-i atribuite laparatomii, grefe de organe si rezectii intestinale, efectuate sub anestezii generale. Un bun medic a fost si Huang Shu He (210-282), autorul celebrului "Canon al pulsului", un tratat in zece volume, in care se gasesc descrise 74 de feluri de puls! Un alt medic savant a fost Huan Fu Mi, cel care a elaborat un tratat de acupunctura.
Canonul medicinei chineze Medicina chineza atinge apogeul in timpul din
