Cind ne asteptam mai putin, a aparut un fel de revolta a procurorilor. Ilie Botos a dat fuga la Cotroceni pentru a-l anunta pe seful statului ca oamenii indrituiti sa cerceteze coruptia din Romania se simt sicanati si ca o stranie presiune ii apasa, impiedicindu-i sa-si faca datoria.
E drept, stirea despre protestul procurorilor ca prin minune a si aparut in foaie (ziar) in asa fel incit politicienii si populatia sa afle ca situatia este groasa (adica ingrijoratoare). E drept ca respectivul protest cu care Ilie Botos s-a deplasat in protap (conform zicalei “cu jalba-n protap”)
n-a fost vazut de nimeni si a ramas ca atare (fara initiatori, autori si revendicari). Oricum, din cite s-a aflat, procurorul general a si ajuns cu el la Cotroceni. Totul s-a petrecut atit de repede incit n-am mai apucat sa ne dumirim. Procurorii au un conflict cu actualul ministru al justitiei dupa ce, in precedentul regim Iliescu-Nastase, nu au avut nici un fel de disconfort.
Au dus-o chiar foarte bine. N-au intocmit nici un fel de protest. Dar nici anticoruptie n-au facut. Au scaldat-o pe placul respectivei puteri. Cu alte cuvinte, tipul de justitie practicat atunci se afla acum intr-un real pericol. Iar lucratorii nostri de la Parchet s-au simtit amenintati. Si, ca prin minune, s-a nascut ciudatul lor protest, dus in graba la presedintele Romaniei.
Sa ne intoarcem la cauza care l-a declansat. Ion Tiriac, altfel preocupat doar de binefacerile la adresa Romaniei, intre atitea neveste, copii si iubite, a socotit ca trebuie sa sara in apararea fiului sau, nedreptatit de justitie.
Si, intr-o bolmojeala suparata in care a incurcat institutiile, a incercat sa joace rolul avocatului agresiv la adresa procurorilor si a presei vinovate fata de fiul sau cel naiv si nevinovat. Ba, Ion Tiriac a amenintat ca va cauta autorii inscenarii chiar dincolo de limi
