despre regii Herta Müller Pe 9 martie, la Institutul Cultural Român, Editura Polirom, care tocmai a împlinit 10 ani de existenţă, a lansat volumul Regele se-nclină şi ucide de Herta Müller, în prezenţa autoarei. După lectura publică bilingvă (a autoarei şi a traducătorului, Al. Şahighian) cartea a fost prezentată de Nora Iuga, Catrinel Pleşu, Rodica Binder, T.O. Bobe, Denisa Comănescu şi Ovidiu Şimonca. Reluăm, aici, intervenţia scriitoarei Nora Iuga, traducătoarea celorlalte cărţi ale Hertei Müller în româneşte. Insistenţa aproape obsesivă a unui autor asupra aceleiaşi teme influenţează adeseori defavorabil percepţia cititorului şi - ce-i mai trist - chiar şi pe cea a criticului literar, limitînd îngrijorător universul de aşteptare. Simplificînd lucrurile, ceea ce vreau să demonstrez se poate traduce metaforic în "a nu vedea pădurea din cauza copacilor". Prinşi în roata infernală a evenimentelor care ne trag mereu spre exterior ca într-o mişcare centrifugă, asaltaţi de inflaţia de informaţii cărora capacitatea noastră receptivă le face faţă cu greu, sîntem tot mai mult constrînşi să rămînem la suprafaţa lucrurilor de care ne lovim. Devenim uşuratici, pentru că timpul nostru interior se reduce pînă la dispariţie. Superficialitatea devine o formă de autoapărare. Dezinteresul - o promisiune de supravieţuire. Vedem la repezeală, auzim la repezeală. Citim la repezeală. Ne mulţumim cu ce se spune, rareori auzul nostru secret interceptează şi cum se spune. Avem tot mai puţină disponibilitate pentru forma cuvîntului, pentru timbrul vocii. Puţini mai au răgazul, curiozitatea, ambiţia să cuprindă întreg contextul care motivează o temă, nuanţele subtile, detaliile complementare menite s-o scoată din carcera categoriei generale. Uşurinţa cu care se pun etichete devine neliniştitoare: pui mîna pe un roman de Thomas Bernhard şi auzi în spatele tău: iar tuberculoza! Pui mîn