(preşedintele Asociaţiei Renaşterea Neamului Românesc)

"V enit pe lume în anul de bună aşezare a vieţii economice şi spirituale - celebrul an 1930 - Traian, al patrulea băiat - ultimul - al lui Andronache şi Elena Badiu (Bădulescu) s-a dovedit deosebit. În ziua de 5 martie la Şuţu (Şuţeşti) - comună mare din nordul Bărăganului - în casa ei ţărănească, «ţaţa Lina» aduce pe lume încă un copil şi trăieşte iarăşi o dezamăgire, că şi al patrulea n-a fost să fie fată. (Dar s-a recompensat, fiindcă pînă la 5 ani pe Traian l-a purtat în rochiţă şi cu mărţişor la mînă şi-i zicea fata mamii.) Cei mari au zburat repede la oraş, de unde au fost traşi pe cărările desfundate ale Rusiei în război, la sfîrşitul căruia bărbatul i se mută definitiv în dosul morii (în cimitir), ţaţa Lina rămînînd cu ultimul băiat, o casă, o coajă de vacă. Dar îi face şi lui Traian pantaloni de oraş (dintr-o fustă a sa) şi-l trimite la Ploieşti la liceu, unde i se stabiliseră fraţii mai mari. Aici se află în clasa paralelă cu Eugen Simion şi Nichita Stănescu. Începe a scrie versuri. Nu termină liceul, fiindcă fratele tutore pleacă la Ineu ca ofiţer unde îl ia să-l introducă în Şcoala Militară. Neavînd vîrsta, este nevoit să plece la Bucureşti, la un alt frate, unde nimereşte în Congresul tinerilor scriitori, de unde este angajat corector la Editura Tineretului. De aici este recrutat în armată, la MAI, unde devine ofiţer şi redactor la mai multe ziare ale acestui minister. Neputîndu-se adapta la viaţa cazonă, cere trecerea în viaţa civilă şi ajunge muncitor la forja uzinelor «23 August». Fiind ameţit de mirajul marxismului ca cea mai teribilă poezie socială, devine secretar UTC pe forjă, membru în comitetul UTC

pe uzină cînd îl cunoaşte pe Ion Iliescu, pe atunci prim-secretar al Comitetului Municipal UTC Bucureşti. În timpul evenimentelor din Ungaria, înţelege ce este, de fapt, comunismu