În copilărie, circul era una din ocupaţiile obişnuite de week-end. Nu se întîmpla cu regularitatea săptămînală a teatrului de păpuşi, dar - să zicem - o dată pe lună, tot puteai vedea un spectacol de circ. Circul, pe vremea aceea, era ceea ce numim acum clasic: cuprindea numere de magie, comice, de acrobaţie şi dresuri cu mai multe feluri de animale. Din cîte îmi amintesc, clownii erau protagoniştii unor scenete cu instrumente, simple, dar la care copiii rîdeau întotdeauna; magicienii făceau binecunoscutele numere cu scosul iepurilor şi al eşarfelor din joben, la care se adăuga cel de maxim suspans, cu femeia în cutie căreia întîi i se tăiau picioarele cu ferăstrăul, apoi i se puneau la loc; acrobaţii se balansau la trapez. În ceea ce priveşte dresurile, existau cîini, cai, maimuţe, elefanţi, lei, tigri. Nu ţin minte să fi fost ceva spectaculos, dar numerele erau pe măsura aşteptărilor obişnuite şi intrau în firescul circului. După '89, Circul de Stat a devenit obiect de scandal. S-au perindat directori care se pare că au făcut afaceri dezastruoase în defavoarea circului, ale căror prime victime au fost animalele. Acestea - iarăşi se pare - au fost vîndute, în străinătate, de către dresorii lor, care rămăseseră pe acolo fără bani, în urma unor contracte dezastruoase. De fapt, în perioada tulbure, dar şi plină de speranţe efervescente a anilor '90, majoritatea artiştilor de circ erau plecaţi în străinătate, iar aici veneau doar din cînd în cînd, pentru a ne oferi nişte performanţe mediocre. Nu mai ştiu cînd, pe la mijlocul anilor '90, a fost numită directoare Brînduşa Novac. Nu îmi amintesc de unde venea, ştiu doar că era foarte tînără şi contestată. Încet-încet, ea a reuşit însă să repună circul pe picioare, să-l reîntoarcă la fericitele vremuri de glorie,

din hala pustie în care se transformase. E drept că nu a fost uşor, au fost multe spectacole produs