Ignorand obiectiile americane, Moscova a semnat, duminica, un acord cu Teheranul pentru livrarea de combustibil nuclear, necesar punerii in functiune a primului reactor atomic iranian, proiectat si construit, de altfel, cu ajutor rusesc. Acordul pune si mai spectaculos in lumina esecul incercarilor presedintelui Bush de a-l convinge pe omologul sau de la Kremlin, Vladimir Putin, cu care s-a intalnit zilele trecute, la Bratislava, sa nu mai sustina programul nuclear al Iranului. Americanii se tem ca acest program ar putea deschide calea fabricarii unei bombe atomice - eveniment cu consecinte destabilizatoare usor de imaginat -, in vreme ce iranienii sustin ca scopul urmarit este pasnic, producerea de energie pentru satisfacerea nevoilor economice ale tarii. Aparent, o pretentie cu totul legitima, numai ca Iranul dispune de uriase rezerve de titei si gaze naturale, ce pot fi foarte bine folosite pentru producerea de energie, in orice caz programul pentru darea in functiune a unui prim reactor nuclear neprezentand o urgenta, asa cum afirma regimul de la Teheran. Potrivit acordului intervenit, Rusia va furniza combustibil nuclear pentru Centrala de la Bushehr (situata pe coasta Golfului, in partea opusa Kuweitului), urmand insa a primi inapoi barele de combustibil uzat, care pot fi convertite (printr-un proces de imbogatire a uraniului) in plutoniu, ca parte integranta a fabricarii unei bombe atomice. O asemenea masura, insotita si de inspectii la fata locului, ar trebui, in conceptia rusa, sa impiedice folosirea in scopuri militare a combustibilului nuclear livrat, dar americanii nu se simt deloc linistiti de astfel de asigurari. Cu atat mai mult cu cat semnarea acordului coincide cu publicarea in presa internationala a unor relatari conform carora, inca acum 18 ani, in 1987, Iranul ar fi primit o oferta din partea conducatorului Programului nuclear pakistanez, Abdul