A descrie jocul artistei Maia Morgenstern este un demers imposibil, deoarece ai certiudinea că nici un cuvânt nu se ridică la nivelul talentului ei, că orice ai spune nu faci decât să risipeşti vraja care o înconjoară pe inegalabila actriţă. Spectatorii târgumureşeni au găsit formula cea mai potrivită pentru a-şi exprima recunoştinţa şi mulţumirea faţă de acest cadou teribil făcut oraşului, aplaudând-o pe marea actriţă timp de zeci de minute. Plăcut surprinsă de reacţia publicului, Maia aproape că a îngenuncheat pe scena teatrului. A fost extraordinar de emoţionant, Maia Morgenstern şi maestrul Constantin Dinulescu au ridicat publicul în picioare.

Setea de ani a publicului de provincie, privat de spectacole bune, a absorbit ca un burete tot ce s-a întâmplat pe scândura prăfuită a scenei. Au fost Maia Morgenstern şi Constantin Dinulescu în piesa "Parchează maşina la Harvard", o ocazie care, poate, nu se va mai repeta prea curând.

Sala a fost plină şi, în afara unor politicieni care au vrut să se vadă, în lipsa altora – cărora, oricum, nu le-a fost simţită

absenţa -, a fost un public bun. Un public care ar fi dorit ca acei doi minunaţi actori să rămână în scenă până dimineaţa.

Maia Morgenstern, devenită imaginea filmului românesc, mai ales după rolul din "Patimile lui Hristos", a uimit publicul. După ce a ieşit din scenă a devenit omul obişnuit, a dat câteva autografe şi a primit cu multă recunoştinţă florile. A discutat cu câţiva târgumureşeni, probabil vechi prieteni sau cunoştinţe, în timp ce se demachia în cabina Monicăi Ristea. Am reuşit să discut cu marea artistă câteva minute. Era magnifică, chiar şi aşa, îmbrăcată cu un tricou puţin mototolit, cu părul albit.

"Este o sărbătoare să joc la Târgu Mureş. Mie nu mi-e frică de cuvinte mari, dar nu le găsesc pe cele mai potrivite pentru a vorbi de publicul de aici. Este iubitor şi cu