O statistică Acum cîţiva ani Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii a desfăşurat o anchetă asupra condiţiilor de trai şi a calităţii vieţii populaţiei de peste 60 de ani din România; rezultatele, la capitolul "petrecerea timpului liber", condamnau, cu o majoritate de voturi, ziua unui pensionar la "statul în casă". Televizorul era votat pe primul loc, de departe, cu 60% dintre preferinţe. Pe locul doi, veneau treburile casnice, apoi statul în pat şi ascultatul radioului. Pe ultimul loc se clasa lectura unor publicaţii, ziare sau reviste, plimbările în oraş. Cărţile erau pasiunile a aproape 13% din totalul familiilor investigate. Întrebarea "ce ar vrea să facă la pensie?" a dat un răspuns categoric, resemnat şi majoritar. "Nu ştiu."

Un moft Se află pe un colţ de amintiri. "Clubul seniorilor" din Calea Griviţei, 119. Puţin mai sus, odinioară era cinematograful "Marconi". Acum, o clădire părăsită, cu două uşi mari, oarecum albe şi categoric zăvorîte. Cînd era copil găurea uşile alea două mari şi albe cu un cui. Ca să vadă filmele pe gratis. Vis-à-vis era alt cinematograf. "Marna". Acolo nu prea mergea să te strecori, iar uşile nu erau găuribile. Acolo l-a văzut pentru prima oară pe Vasilache. Apoi pe Stroe (la "Marna" filmele erau precedate întotdeauna de momente de revistă şi ce de filme bune a văzut el pe atunci!). Acum însă, din cinematograf a mai rămas doar coaja. Dacă te uiţi înăuntru, prin ferestre, vezi tot afară. Deluşoare de moloz şi spectrele unor foste scări, pe care nu era lăsat să alerge. Iar el nu mai are 10 ani. Are 64. Dar decît să stea acasă şi să omoare muşte pe pereţi, preferă să vină aici. Clubul (e mult spus club) este doar o încăpere simplă, cu o bibliotecă ştearsă pe un fundal oficial, cu o iederă de plastic roşiatic învîrtoşată deasupra unei icoane, cu un panou mare cu regulamentul intern scris mărunt, negru pe galben şi cu opt me