Adrian Năstase avea dreptate: economia duduie. Explozia creditului pentru populaţie în ultimii ani, stabilizarea şi creşterea economică măresc ponderea clasei de mijloc. Uriaşe schimbări de mentalitate au deja loc şi acestea vor afecta şi mediul politic. Pe termen lung, vor avea de cîştigat partidele politice care profită de acest val. Pe feţele crispate ale economiştilor se simte o îngrijorare care pare bizară după 15 ani de inflaţie galopantă, curs de schimb bezmetic şi sărăcire masivă: e criză de creştere. Ei bine, sună incredibil: românii dau în patima consumului. Profită de asta noua clasă de mijloc care se extinde cu o viteză fantastică, pe mai multe paliere. Cel mai bun indicator - la nivel de pregătire similiar, salariile din firmele româneşti tind să egalizeze salariile din multinaţionale. Cine ştie ce însemna pînă acum să lucrezi la multinaţională înţelege dimensiunea acestei schimbări. Salariile cresc, iar cota unică aduce alte noutăţi. Puţini români îşi negociau pînă acum salariul brut. Se vorbea despre "bani în mînă". În logica de tranziţie, nu conta ce se plăteşte la stat, ci doar ce rămîne, cum înşela patronul fiscul era treaba lui. De foarte multe ori, se plătea salariul minim pe cartea de muncă şi restul se primea în plic. Cota unică a provocat un şoc acestei logici: doar cei puţini care negociaseră brut s-au trezit automat cu mai mulţi bani în buzunar. Restul au stat cu emoţii, patronii puteau să crească sau nu salariul "în mînă". Aveau tot dreptul să nu o facă, din moment ce ei asta negociaseră la angajare. Şocul cotei unice s-a suprapus peste un alt fenomen care presează de vreo doi ani pentru responsabilitate fiscală: creditul. Mentalitatea de tranziţie era indiferentă la credit: atît am în mînă, cu atît mă descurc. De cînd a explodat creditul, românii au înţeles că o sumă pe cartea de muncă înseamnă venit real mai mare decît aceiaşi bani