In economie bate vantul schimbarilor. Furtuna produce insomnii celor care pana acum dormeau linistit, pentru ca, spuneau ei, "merge si asa". Piata insa incepe sa-i contrazica. Leul se scumpeste. Cu aceeasi cantitate de lei poti cumpara mai multi dolari sau euro. Aprecierea in termeni nominali a monedei nationale ar trebui sa fie un motiv de satisfactie.
Pentru ca puterea de cumparare creste atat pe piata interna, cat si pe cea externa. In realitate, fortificarea leului produce mai mult necazuri decat bucurii. Iar o asemenea reactie arata, o data in plus, cat de slab pregatita este economia romaneasca pentru integrarea in Uniunea Europeana.
Aprecierea leului nu e rezultatul unor performante deosebite ale economiei, care este inca insuficient restructurata. Nu e nici isprava Bancii Nationale, care, daca si-ar fi propus asa ceva, ar fi cunoscut un esec pe cat de costisitor, pe atat de periculos. Deoarece piata, care stie cum merge economia, nu ar fi crezut intr-un leu mai puternic.
Iar incercarile bancii centrale de a forta aprecierea leului prin vanzari de valuta ar fi dus, in scurt timp, la pierderea rezervelor internationale. Fenomenul este rezultatul unor intrari masive de valuta, care au depasit cu mult oferta de lei existenta pe piata. Cand o marfa este ceruta intr-o cantitate mai mare decat ofera producatorul, pretul acelei marfi creste.
Asa s-a intamplat si cu leul, care se cumpara si se vinde ca orice alta marfa. Nivelul-record al intrarilor de capital strain din 2004 se explica indeosebi prin faptul ca, anul trecut, a inceput, cu mare intarziere, privatizarea sectorului energetic.
Meritul nu este al Bucurestiului, ci al Bruxellesului, care a conditionat acordarea statutului de economie de piata functionala si respectarea calendarului de aderare a Romaniei in 2007 de privatizarea Petrom. Accelerarea pr
