CULTURA SI PIPER

MONICA ANDRONESCU

Ce altceva este dragostea decat un joc de carti in care intotdeauna unul castiga si celalalt pierde? Jocul seductiei e cel mai vechi joc din lume, iar de inventat l-a inventat Eva, atunci cand i-a dat lui Adam sa guste din mar si au pierdut (?) impreuna Raiul. Asadar, eternul mister al feminitatii si vesnica fascinatie a gustului au creat lumea. Si de mii de ani nimic nu s-a schimbat. Femeia ajutata de hazard isi tese cu aceeasi "inocenta" plasa in care barbatul se va trezi prins pe vecie, folosindu-se de aceleasi dulci arme ale seductiei.

Aceasta pare sa fie, pe scurt, ideea spectacolului "Hangita" de Carlo Goldoni, montat de Tino Geirun la Teatrul "Nottara" din Bucuresti. Iar spectatorul este atentionat inca de la intrarea in sala. Un caiet-program sub forma unui pachet de carti de joc, interiorul unui han primitor, usor "poluat" ca imagine de paharele de plastic pline cu bere, scapare pe care esti insa tentat sa o ierti imediat ce constati ca ai putea fi unul dintre fericitii care vor bea din ele, pahare daruite cu atata insistenta si risipa de energie de catre chelnerul Fabrizio (Adrian Vancica fiind probabil singurul care incearca sa pastreze un oarecare echilibru intre stilul commediei dell’arte si felul in care este gandit spectacolul de la "Nottara".) Montarea s-ar parea ca a urmarit un singur lucru. Sa provoace rasul cu orice pret (platind din pacate tribut genului de comic ce este atat de vehiculat in spectacolele de televiziune), si asta de cele mai multe ori in detrimentul ideii pe care o contine textul clasic al lui Goldoni. Intreaga distributie, de la Constantin Cotimanis la cuplul Alexandru Jitea-Valeriu Preda si incheind cu celebra hangita Mirandolina interpretata de Daniela Minoiu, dezvolta un fel de apetenta pentru comicul facil, incarcat pana la refuz de simboluri sexuale, de