Pentru a înţelege cel mai straniu necrolog apărut în presa română a acestei ierni trebuie să iubeşti aceşti Bucureşti nu ca pe un buletin de identitate, ci ca pe o fetiţă cu care te-ai jucat în aleea Corneliei de lîngă Parcul Carol, ca pe un maidan al Poteraşilor unde ai bătut mingea, incapabil să fereşti ferestrele din jur, ca pe un bulevard cu filme şi Tic Tac, ca pe un parc unde noaptea păşteau cai şi lîngă ei te sărutai cu o femeie matură ca, după aceea, acolo, să apară schelele Televiziunii, ca pe un cinema de cartier cu trupă de revistă, ca pe un cimitir în care sînt îngropaţi cei mai dragi, de la un tată pînă la Labiş, trebuie să mai fii copil pe la Podul Mărăşeşti, licean la noi, la "Matei Basarab", tînăr progresist, mesianic, revoluţionar şi contrarevoluţionar, consumator de halviţă, bere şi milfe, celibatar, dansator la reuniuni tovărăşeşti, colindător pe la revelioane, adormind prin tramvaie care te duceau, beat cum erai, de Ziua Femeii, de la bufet în Vitan şi de acolo direct la stomatolog, căci frigul de martie îţi umflase o falcă uite aşa, trebuie să mai ştii ce însemna a fi şomer pe vremea aceea, "om în aer şi în pom", pieton, călător cu troleul, chiriaş, vecin de bloc, cetăţean turmentat, taxicoman, trebuie să mai ştii ce era pe atunci o furgonetă cînd aveai de dus un divan de la Operă la Foişor, străbătînd bulevardul, în aer liber, doar cu cerul înstelat deasupra capului, ce erau o demolare şi o savarină la "Nestor", cenzura, o salcie pe malul Dîmboviţei, un miros de abator şi un parfum la "coada calului", un drum cu "magul" din Titan ca să imprimi un Elvis la "Tricodava", un alt drum, în Titulescu, să vezi pe o casetă All that jazz, la un amic bine cultivat, un alt drum pînă în Episcopiei, să vezi, în traducere avizată, cu o vodcă bună în apartamentul rece, Căinţa, Micuţa Vera (sovieticii subversivi), plus librăria Cărţii Româneşti, cu Nedelc