interviu cu Daniel PERDIGAO Daniel Perdigao întrupează valoroasa perspectivă (nu ficţiune!) a străinului familiar. Străin, pentru că este - originar şi cultural - portughez.Familiar, din mai multe motive: fiindcă a trăit 13 ani printre români, şi-a făcut studiile şi s-a căsătorit în România, dar mai ales fiindcă toate aceste etape de viaţă s-au desfăşurat pe fondul unor afinităţi profunde, a unui interes real şi elevat pentru spaţiul românesc. Astfel, străinul (ultra-competent, de altfel, în vastul domeniu al "portugalităţii" natale) a devenit (şi a rămas!) un preţios cunoscător, observator, analist, chiar critic al culturii noastre în sens larg: istorie, artă, mentalitate, societate. În aceste condiţii, e limpede că întîlnirea dintre un român (în persoana jurnalistului) şi un asemenea străin nu poate avea decît premise avantajoase, cu atît mai mult cu cît România şi Portugalia, ca respective extremităţi ale Europei, au de împărţit interesante analogii. Sosit la Bucureşti (via Praga) în 1961, împreună cu părinţii săi (reprezentanţi ai elitei comuniste opuse dictaturii lui Salazar, veniţi pentru a înfiinţa aici postul de propagandă "Radio Portugalia Liberă", al mişcării comuniste internaţionale), Daniel Perdigao rămîne în ţara noastră mai mult timp decît mama şi tatăl său - plecaţi, în 1968, la Paris. După terminarea Liceului "I. L. Caragiale", devine student al Facultăţii de Filosofie, pe care o absolvă în 1974, cînd se înscrie la un doctorat în Franţa. Pînă în 1986, Daniel Perdigao nu se desprinde însă de România, chiar dacă prezenţa lui devine intermitentă; este vîrsta (biologică, afectivă şi intelectuală) cînd legăturile cu România, umane şi culturale, mai degrabă îl leagă decît îl dezleagă. Iar perfecta (sic!) cunoaştere a limbii române nu face decît să confirme şi să consolideze "românitatea" definitiv instalată, a acestui străin... de-al casei.

Domn