Toată ziua de ieri - chiar şi în foiala unui supermarket, aşezîndu-mă la coadă să plătesc la casă - m-a hărţuit textual următoarea socoteală: Cervantes nu a cunoscut trenul. Shakespeare nu a văzut niciodată o cameră-video. Eminescu nu a văzut o debarcare pe Lună. Tacit nu a deschis nicicînd vreun ziar. Kant nu a mers cu metroul. Dumas nu a ştiut ce este un cosmonaut. Balzac nu s-a aşezat în faţa unui bancomat. Sei Şonagon nu a citit nici un text postmodernist. Proust nu a trimis şi nu a primit vreun e-mail. Rembrandt nu a intrat niciodată într-un cinema. Dante nu a văzut în viaţa lui un aeroport. Jules Verne nu a urcat cu liftul pînă la etajul 10. Beethoven nu a atins cu mîna lui un calorifer. Gogol nu a lucrat în vreo cameră cu aer condiţionat. Bach nu a dat vreodată, cuiva, un telefon. Dostoievski habar n-a avut ce este un televizor. Goethe nu a avut în casă fax. Voltaire nu a văzut vreodată un elicopter. Mozart nu a auzit niciodată de un bypass. Cehov nu a descris în nici o nuvelă un geam termopan. Bruegel bătrînul nu a ţinut niciodată în mînă o telecomandă. Walt Whitman n-a trăit în satul planetar. Tolstoi, cu ochii lui, nu a urmărit zborul unei rachete sol-aer. Flaubert, recitîndu-şi frazele perfecte, nu a avut lîngă el, pe masă, un magnetofon. Socrate n-a intrat într-un hotel de 5 stele. Stendhal nu a vorbit niciodată la un interfon. Creangă nu s-a întins pe nici un divan psihanalitic. Hugo, hélas, nu a cunoscut ce e un computer. Goya, în atelierul său, nu a aprins un bec electric. Marx nu a trăit nici o zi sub o dictatură a proletariatului. Swift nu a contemplat niciodată o Statuie a Libertăţii mai înaltă decît Gulliver. Caragiale nu a văzut la faţă ce va să zică un penalti.

În fond, toţi s-au descurcat foarte frumos, conformîndu-se legii nescrise: "on ne peut pas empęcher le progrès". Toţi sînt în progres de la o zi la alta, cum ne anunţa, pe vre