interviu cu Daniel PERDIGAO În numărul trecut, dl Daniel Perdigao ("un luso-român") şi-a povestit experienţele legate de România şi s-a definit drept "bilingv şi bicultural". Publicăm acum partea a doua a interviului (n. red.)

În speranţa că vom putea dezvolta paralela saudade/dor , într-o discuţie viitoare, notăm o altă comparaţie care se impune, între România şi Portugalia. Revoluţiile. 1974, respectiv, 1989. Asemănări, deosebiri. O comparaţie plauzibilă? Da. Ambele, revoluţii antidictatoriale: cea portugheză, împotriva unei îndelungate dictaturi de dreapta (începută în anii '30), cea din România, împotriva unui regim totalitar comunist. Prima - paşnică. Cea de-a doua - sîngeroasă. O primă diferenţă: revolta din Portugalia se îndrepta împotriva unui sistem politic (Salazar însuşi murise cu cîţiva ani înainte). În România, opresiunea bolşevică era dublată de un dezaxat cult al personalităţii. Cum ar arăta un portret contrastiv: Antonio Salazar - Nicolae Ceauşescu? Din acest punct de vedere, dictatorul Salazar era opusul lui Ceauşescu. Era o personalitate reticentă, potrivnică manifestărilor publice zgomotoase. Uneori "se ştergea" în mod strategic aproape, pentru a-şi face remarcată... absenţa. Deşi ambii lideri aveau origini rurale, Salazar era produsul Bisericii Catolice, un militant catolic, conservator şi tradiţionalist. Ceauşescu, în schimb, un ins cu educaţie profund deficitară, dar... marxistă - care îi oferă dimensiunea utopică a "evoluţiei" din clasa de origine către alte nivele sociale. Ambii au mediat cumva "modernizarea" societăţilor lor - cu toate dificultăţile unui asemenea proces, la periferii. Dar unul a făcut-o sub influenţa unui conservatorism prudent în faţa modernităţii, iar celălalt din perspectiva unei utopii cu totul imprudente - distrugînd un mod de viaţă, fără a fi capabil să-l înlocuiască cu altul. Din punct de vedere psihologic,