americane (4) Şi, cum spuneam, cu părere de rău am plecat din Washington DC, spre sud. N-or şti toţi studenţii americani diferenţa dintre Bucureşti şi Budapesta, iar eu voi recunoaşte că pînă de curînd nu ştiam care-i capitala statului Florida! Ca tot românul, aş fi zis Miami, Tampa, Orlando...; ei nu, capitala este Tallahassee - una dintre cele mai plăcute aşezări umane prin care mi s-au luminat ochii. O căldură umedă, tocmai potrivită - puţin peste 20Ą Celsius, vreo 70 Fahrenheit - la fine de februar; stewardese negrese şi decis zîmbitoare în cursele aero interne; greieri prin boscheţii înverziţi din faţa hotelului "Cabot Lodge", după-amiaza; palmieri mişcaţi de un vînticel plăcut, dimineaţa; bourbon whiskey cît cuprinde şi la un preţ rezonabil, toată ziua; ice tea la discreţie în fiece restaurant, plăteşti o dată şi-ţi umple paharul ori de cîte ori trece pe lîngă tine; platouri monumentale în fiecare seară (nu cred că undeva pe lume se mănîncă mai bine şi mai mult decît în Sudul american - reperul sejurului fiind farfuroiul jumbo-combo cu fructe de mare de la "Chez Pierre", sau Şapieer în limba locului); şi, peste toate, ciudatul parazit ce atîrnă din toţi copacii - numit Spanish moss -, un fel de spumă vegetală atîrnînd în plase care, nefiind dăunătoare, nu deranjează pe nimeni şi se leagănă, se leagănă, pe unde întorci ochii - ei bine, ce-ţi poţi dori omeneşte mai mult, venind spre acest Sud călduţ dintr-un Washington DC hiperpolitizat şi ploios? Unul dintre cei mai celebri cetăţeni ai Floridei este guvernatorul Jeb Bush - frate mai mic al lui George W., un prîslea pe care l-am ratat la mustaţă, dar care mi-a fost amintit de toţi decision-makers-ii locului, ca unul care a sporit, în ultimii ani, mîndria de a fi sudist. Nota bene, dacă aceşti oameni poartă ceva cu ei nu e atît sentimentul că-s de-ai locului cu William Faulkner sau cu autorul de best-seller