3 întrebări pentru Mihaela MIROIU Socotiţi că este îndreptăţită amenda cu care a fost sancţionat eseistul Mircea Mihăieş pentru publicarea articolului "Matusalem votează" şi consideraţi că astfel poate fi înlăturată discriminarea - reală sau presupusă? Discriminarea de care a fost acuzat Mircea Mihăieş este una de vîrstă. Dacă se rezuma să spună, oricît de colorat, că politica de pensionare prematură a fost greşită, a generat armate de asistaţi şi că acest lucru ne-a dus în situaţia ca numărul pensionarilor să fie o dată şi jumătate mai mare decît al salariaţilor, că politica de caritate a devenit o regulă şi cea a meritului - o excepţie, nu cred că era vreo problemă. Este o opinie personală îndreptăţită (pe care, între alţii, o împărtăşesc şi eu). Discriminarea în sens juridic se referă la situaţiile în care oamenii sînt trataţi cu dispreţ, ca inferiori în virtutea apartenenţei la o categorie: în cazul acesta persoanele vîrstnice (sau aproape vîrstnice - vezi pensionările premature). De altfel, el se referă explicit şi abuziv chiar la cei de vîrsta a treia. Mai clar: ar vrea ca ei să nu aibă drept de vot. Este însă greu de acceptat - moral şi politic - dispreţul faţă de o categorie întreagă, implicit faţă de indivizii care o compun. Pensionarii, maturi sau prematuri, nu au nici o vină că au trăit în comunism şi s-au adaptat la "veşnicia" acestuia. Pentru ei comunismul nu avea deadline şi trebuiau să trăiască. Sigur, existenţialist vorbind, mai aveau alternative: să emigreze, să devină disidenţi, să protesteze sau să se sinucidă!? Responsabilitatea însă este direct proporţională cu informaţia şi accesul la decizie. Cei despre care vorbeşte Mircea Mihăieş aveau informaţiile livrate de statul totalitar (cu mici excepţii), iar la decizie, de fapt, nu luau parte nici măcar prin vot. Un principiu moral fundamental ne cere să ne punem în situaţia celuilalt. Să presu