În 27 ianuarie 2005, scriitorul Mircea Mihăieş a fost amendat de către o agenţie guvernamentală cu patruzeci de milioane lei. Motivul? A scris un articol despre felul în care votează bătrînii, care a fost judecat de către respectiva agenţie ca fiind discriminatoriu. Articolul se numea "Matusalem votează", a apărut în Cotidianul din 14 decembrie 2004, iar agenţia guvernamentală care se ocupă cu sancţionarea opiniilor se numeşte "Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării" şi a fost înfiinţată prin Hotărîrea de Guvern nr. 1194/ 2001. Mircea Mihăieş spunea că s-a săturat ca datele politice ale vieţii sale şi ale părţii active a populaţiei României să mai fie hotărîte prin votul unor oameni care, în loc să voteze cu datele prezentului, votează cu nostalgiile şi resentimentele trecutului. "Matusalem votează" era strigătul indignat al cuiva care înţelegea că, prin ponderea lor electorală masivă, oamenii care nu s-ar fi smuls, de fapt, niciodată din comunism au încă puterea să-l perpetueze, în condiţiile în care, la 25 aprilie 2005, România este invitată să semneze Tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Ideea articolului era că România este o ţară care, deşi din punct de vedere spaţial se integrează, din punct de vedere temporal rătăceşte încă în cotloanele unui trecut care o ţine captivă. Cu corpul, Matusalem e la vîrsta prezentului; cu sufletul însă rătăceşte fără scăpare în trecut. Ce exprimă, deci, acest articol? Exprimă o opinie, formulată cu talent - şi tranşant - printr-o judecată de valoare. Soarta judecăţilor de valoare este să nu fie unanim împărtăşite. Ne deosebim între noi nu numai prin datele fizice ale înfăţişării noastre, ci şi prin judecăţile prin care punem în valoare opiniile noastre privitoare la lumea în care trăim. Diferenţa dintre noi se traduce şi prin judecăţile de valoare pe care le emitem. Judecăţile de valoare se bazează întotdea