Berlinala 55 La Berlinală se întîmplă un fenomen ciudat: pe cît de ordonat se intră în săli la Cannes - unde jurnaliştii acreditaţi fac coadă, doi cîte doi, intrînd în ordinea culorii badge-urilor -, pe atît de tare se-mbrîncesc aceiaşi jurnalişti pentru a intra la proiecţiile berlineze... "Coada" nu e coadă - e o mare de oameni agitaţi, speriaţi că nu vor ajunge să vadă filmul, şi care dau din coate pentru a pătrunde în săli. Unde e faimoasa disciplină nemţească?

Şi parcă numai disciplina? Mulţi dintre cei care au participat la ediţia a 55-a a Festivalului de film de la Berlin (unul din cele "trei mari": Cannes, Veneţia, Berlin) se vor fi întrebat, în sine sau între amici: unde sînt filmele!? Filmele mari, să ne-nţelegem; altminteri, filme au fost - cîteva bune, multe mediocre şi şi mai multe proaste - în competiţia oficială, în "Panoramă" şi în "Forum"; dar filmele cu adevărat mari au fost doar în secţiunea "Retrospective": Crucişătorul Potemkin (în copie restaurată), Mon oncle (idem), Sala de muzică, L'Eclisse, 2001: A Space Odyssey, Medea, E la nave va ... Fapt îmbucurător: la filmul lui Pasolini se epuizaseră biletele încă de la 10 dimineaţa, iar pentru "Integrala Kubrick" era mai înţelept să te îndrepţi spre Martin Gropius-Bau, unde expoziţia dedicată acestuia putea fi vizitată chiar la orele la care se proiectau filmele-la-care-nu-mai-erau-bilete. E inutil (deşi inevitabil) să se încerce comentarea palmaresului; acesta a fost digestia dureroasă a unor "personalităţi" (i-am amintit deja în corespondenţa anterioară) care, dacă au avut o viziune, aceea a fost cu totul neclară, iar dacă au avut o agendă, a fost de-a dreptul şcolară. Premiul de interpretare masculină, puştiului-care-şi-suge-degetul în Thumbsucker - un film care, la drept vorbind, nici n-ar fi trebuit prezentat în competiţie? Dar unde le-au fost minţile!? Ţineţi minte acest nume - Lou Ta