Anul ăsta se poartă cititul. N-am citit încă nicăieri despre asta, însă trendul pluteşte în aer. În revistele mondene, vedetele vorbesc despre hectarul de bibliotecă pe care l-au devorat în adolescenţă (umitor, fără ca asta să lase sechele...). Oamenii de afaceri fac aluzii la autorii de business care le-au schimbat destinul (Marx la felul unu, Kotler la desert, c-aşa au fost vremurile). Iar politicienii îşi trimit şoferii la Cărtureşti, să ia un teanc de Cărtărescu, cu care să arunce (la figurat, fireşte) în capul adversarilor. Ce mai, ţara întreagă e un cabinet de lectură. Simulată, e adevărat, dar nu mai puţin respectabilă. Nu e puţin lucru să te prefaci că i-ai citit pe Pleşu sau Patapievici - cîteva citate tot trebuie să-ţi scoată asistenta personală, în caz că te întreabă cineva în vreun talk-show. Şi oricum, trebuie să cumperi cartea - ceea ce contribuie la păstrarea în viaţă a editurilor şi librăriilor. Pe de altă parte, admiraţia simulată nu e mai puţin valoroasă decît cea sinceră. Cine stă să refuze gloria lumească, chiar dacă lumea asta e complet stupidă, analfabetă şi grobiană? Poate dl Cărtărescu, dar lucrăm să-l dăm pe brazdă şi pe dumnealui. De altfel, reabilitarea publică a condiţiei de scriitor e importantă nu doar pentru moralul cîtorva vedete ale condeiului, ci şi pentru întreaga comunitate literară. E puţin ironic că treaba asta vine din partea unora care nu pot lega fără durere subiectul de predicat, dar au fost pe lume surprize şi mai mari şi n-a făcut nimeni atac de cord. Aşa că merită să recunoaştem cu bărbăţie: dacă e să salveze cineva cultura, moftangiii o vor face. Stupizii. Idioţii. Conduşii şi conducătorii - auto sau de stat. Nu consumatorii ei tipici, dăscălimea şi adolescenţii, ci publicul larg - cum se mai numeşte - devoratorii de Vacanţe Mari, reviste de paparazzi şi reclame cu muncitori electrocutaţi. Ăştia sînt o piaţă potenţ