Premierul britanic Tony Blair a declarat că două probleme principale vor fi în centrul atenţiei la summit-ul G8 (n.tr.: G7 + Rusia ) din iulie: sărăcia din Africa şi schimbarea climei globale. Par a fi două probleme distincte. De fapt, între ele există o legătură. Mi-am dat seama de asta în timpul unei călătorii în regiunea Tigre, din nordul Etiopiei. Am mers într-o dimineaţă la albia unui rîu secat de la marginea satului. Fermierii săpau o groapă în albia rîului, pînă dădeau de apă, la aproximativ doi metri sub pămînt. Mi-au explicat că, pînă de curînd, acela era un rîu care curgea permanent, dar acum seacă în timpul sezonului secetos. Albia rîului se umple cu apă doar vara, cînd începe sezonul ploios. În afara acestei perioade, comunităţile lipsite de apă sapă în căutarea ei. Asta în situaţia în care îşi permit să o pompeze. În nordul Etiopiei, ca în toată Africa, ciclul ploilor s-a schimbat vizibil în ultimii ani. Viaţa satului etiopian a depins multă vreme de cele două culturi agricole: una în timpul sezonului ploios scurt, martie-aprilie, şi cultura principală în timpul sezonului ploios lung, în lunile de vară. În ultimii ani, sezonul ploios scurt a dispărut complet, iar cel lung a devenit tot mai neregulat. Foametea pîndeşte la tot pasul. Probabil că jumătate din copii sînt subdezvoltaţi. Mare parte din zona secetoasă sub-sahariană, în special Sahel (regiunea situată imediat în sudul deşertului Sahara) a trecut printr-o scădere pronunţată a precipitaţiilor în ultimii 25 de ani. Acest declin coincide cu creşterea temperaturii la suprafaţă în Oceanul Indian, învecinat. Un indiciu că scăderea precipitaţiilor este doar o parte dintr-o problemă mai mare: încălzirea globală. Lipsa ploilor determină nu doar foamete şi subnutriţie cronică, dar provoacă violenţe între oameni înfometaţi ce se luptă pentru sursele limitate de apă şi mîncare. Atunci cînd izbucnesc v