In general, presa din România nu este interesata de ceea ce se intimpla in Europa. In presa scrisa si la televiziuni se mai spune cite ceva despre cite un accident, o declaratie mai zglobie a vreunui sef de stat sau a unui parlamentar despre România, vremea la Londra sau Paris si cam atit... Izolationismul acesta ne face foarte mult rau. Cautam sa inventam modele si solutii la probleme reale pe care altii le-au rezolvat inaintea noastra. Cautam sa fim originali acolo unde exista solutii acceptate si solutii inacceptabile de multa vreme. In ultimii ani, imaginea României in Occident a mers din rau in mai rau. Dupa emotia Revolutiei din decembrie 1989, care ne-a adus simpatia tuturor, au urmat violentele din Piata Universitatii din iunie 1990, atitudinea fata de Casa Regala, privatizarea, restituirea bunurilor furate de regimul comunist, dosarele Securitatii, ajungindu-se pina la impresia ca România este statul coruptiei generalizate, o adevarata amenintare pentru Uniunea Europeana. Avem o adevarata arta de a ne exhiba problemele si neimplinirile in fata lumii intregi... Daca am urmari mai atent ce se intimpla in Europa, poate am gasi o cale de a rezolva aceste probleme inainte de a deveni modele negative internationale. Am sa dau numai doua exemple de saptamina trecuta. Parlamentarii englezi, fie in Camera Lorzilor, fie in Camera Comunelor, pot face tot ce doresc in viata. Pot fi membri in consiliile de administratie la firme de stat sau private, pot fi realizatori de emisiuni televizate sau radiodifuzate, pot fi antreprenori sau manageri ai propriilor firme. Ideea de baza in Anglia este ca parlamentarul fie numit, ca in Camera Lorzilor, fie ales, ca in Camera Comunelor, are toate drepturile din lume. In leaganul democratiei parlamentare mondiale, parlamentarul este intangibil. Saptamina trecuta insa s-a deschis in presa britanica o dezbatere foarte aprinsa privind ac