Eugen Simion continuă cu succes, sub egida Academiei Române, seria de ediţii din colecţia "Opere fundamentale" pe care a iniţiat-o în 2000, la Editura Univers enciclopedic. E o realizare considerabilă, o victorie culturală ce merită o atenţie specială. Anul trecut am prezentat, elogios sau critic, câteva dintre aceste ediţii. Până la sfârşitul anului 2004 au apărut 58 de volume, printre cele mai recente apariţii fiind: primele patru volume din publicistica lui Tudor Arghezi, aşezată în ordine cronologică; două volume care cuprind romanele lui G. Călinescu; volumul V (poveşti şi teatru) din seria Slavici; primele volume dintr-o nouă ediţie Macedonski. Ceea ce constituie o plăcută surpriză e includerea în acest proiect şi a operei unor mari scriitori contemporani: Marin Preda (cu patru volume apărute mai demult, urmând şi altele), Nichita Stănescu (apărut integral în cinci volume) şi Marin Sorescu (au apărut până acum poezia, în două volume, şi teatrul, într-un volum). Acestora li se alătură Petru Dumitriu, cu trei volume masive, al căror sumar îl voi prezenta imediat, după câteva explicaţii introductive.

Deşi fără experienţă în domeniu, Ecaterina }arălungă este cea care îşi asumă dificila misiune de a îngriji ediţia Petru Dumitriu. Nefiind vorba de o ediţie critică şi nici de una integrală, îngrijitoarea textelor se achită cu devotament şi competenţă de exigenţele de comentariu şi informaţie de istorie literară. Notele, suficient de dezvoltate şi uneori chiar construite ca fragmente dintr-o interpretare mai amplă, relevă disponibilitatea Ecaterinei }arălungă spre o posibilă monografie despre Petru Dumitriu. Misiunile mai ingrate de textolog (pentru cercetarea variantelor) şi de istoric literar (pentru a reconstitui mai detaliat contextul documentar) cad în penumbră. Ecaterina }arălungă pune în aplicare proiectul de sumar gândit chiar de autor şi inte