Am senzaţia că Fondul Cultural Naţional tinde să devină unica soluţie a MCC pentru scena independentă. Funcţionarii MCC lasă impresia - atunci cînd ne vorbesc despre acest fond - că problemele scenei independente vor fi soluţionate de această nouă/veche sursă de finanţare. În ceea ce mă priveşte, ca artist independent, cred că acest fond şi funcţia pe care urmează să o îndeplinească în cultura din România, sînt supralicitate, iar FCN nu este deloc soluţia mult aşteptată. Ce vreau să spun. Fondul ne va permite - după cum se prefigurează - să le supunem proiectele noastre şi, în cazul în care proiectul este considerat valoros, să obţinem banii necesari acestui proiect. Pînă aici sună frumos, dar... Va trebui să concurăm cu instituţiile statului deja subvenţionate masiv, care vor avea şi ele dreptul să candideze cu proiectele lor la acest fond. Adică instituţiile deja subvenţionate cu miliarde de lei, vor mai putea cere bani şi de la FCN (care are un buget nu foarte mare), iar cei care nu au absolut nici o subvenţie, vor trebui să se mulţumească să împartă şi acest nou fond cu cei care au deja foarte mulţi bani. O concurenţă inegală, în care primii vor porni în cursă cu spaţiile lor subvenţionate, cu personalul lor subvenţionat, cu telefoanele fixe şi mobile subvenţionate, cu un întreg arsenal administrativ subvenţionat, iar ceilalţi - ONG-uri şi artişti independenţi - vor pleca cu multă dorinţă de reuşită şi cam atît. Asta ca să vorbim de "condiţiile egale cu care porniţi în cursă". Frumos echilibru! Să fie acesta echilibrul pe care doamna ministru Muscă

spunea că şi-l doreşte? Despre ce echilibru vorbeşte, oare, doamna ministru, pentru că şi noi ne dorim tot un echilibru, dar se pare că vorbim de două lucruri diferite. Deocamdată nu există subvenţii structurale decît pentru instituţiile de stat, aşa că nu putem discuta decît despre un mare dezechilibru în