Aţi scris poezie, roman, relatări, cărţi de călătorie, scenariu de film pentru cinematograf şi televiziune, articole de ziar. Ce vă determină opţiunea pentru un gen sau altul şi ce părere aveţi despre impactul jurnalismului şi cinematografiei în scrierile literare?

Referindu-mă la literatură cu o expresie din domeniul flamenco-ului, aş spune că îmi place să folosesc toate castanietele. Ceea ce îmi place este să scriu, indiferent de gen sau temă. În orice caz, acestea depind de momentul, starea de spirit concretă sau obiectivul urmărit. În ceea ce priveşte impactul jurnalismului sau al cinematografului în literatură, fără îndoială, acesta există şi devine tot mai mare. Este unul dintre semnele acestor timpuri, atît de complexe şi globalizate. Şi este bine să fie aşa, pentru că astfel avansează şi literatura.

Titlurile operelor dumneavoastră sînt foarte sugestive, simbolice şi poetice: Memoria zăpezii, Luna lupilor, Ploaia galbenă etc. Ce semnificaţii simbolice aţi avut în vedere?

Pentru mine, poezia este fundamentală. Iar poezia se face pe bază de simboluri. De aceea, în toate cărţile mele este simbolic conţinutul, nu numai titlul. Dar despre semnificaţia lui nu pot spune prea multe. Simbolurile sînt metaforice, iar metaforele nu pot fi explicate. Pot fi doar simţite.

Dar titlul ultimului roman, încă inedit?

Se intitulează Cerul Madridului şi, ca toate celelalte titluri ale mele, este şi el o metaforă. Deşi are şi o dimensiune obiectivă, aceea a cerului sub care trăiesc de douăzeci şi trei de ani.

Romanele dumneavoastră se referă la aspecte concrete ale realităţii istorice spaniole: rezistenţa republicanilor învinşi în Războiul Civil, exilul, abandonarea satelor, viaţa cotidiană în condiţiile dictaturii franchiste. Cum vedeţi relaţia dintre faptul istoric real şi literatura de ficţiune ? @N