În ceasul al doisprezecelea, participarea României la Bienala de la Veneţia a fost decisă: ne va reprezenta Daniel Knorr, artist internaţional, originar din România şi stabilit, ca şi Caragiale, la Berlin. Exponatul este chiar pavilionul României, gol, dar purtînd - pudoarea obligă - drept frunză de viţă, pe un perete, posterul care precizează tema artistului: Gripa europeană (European Influenza). Este vorba, desigur, de artă conceptuală, iar mesajul este lesne de interpretat: extinderea europeană deschide calea tuturor "influenţelor", dintre care unele s-ar putea dovedi, de-a dreptul, nişte "epidemii". Cochetul pavilion românesc devine astfel un "cub Knorr" cu eticheta încorporată, ambalaj inutil al unei idei uzate. Conceptul Knorr este uzat deoarece a făcut, cu mult timp în urmă, subiectul unui banc pe care, unii poate şi-l mai amintesc: la o expoziţie, un artist prezintă o pînză albă, înrămată, cu titlul "Exodul". Chestionat, artistul răspunde senin: "apele Mării Roşii s-au retras, evreii au trecut, egiptenii n-au ajuns încă". Daniel Knorr şi-a mai prezentat demersul şi la Galeria "The Project" din New York, astfel încît el face figura celui care spune acelaşi banc, în saloane diferite. Este adevărat că acolo, ţinînd seama de specificul publicului american, gardienii erau instruiţi să-i avertizeze pe vizitatori că n-au nimic de văzut, ceea ce dădea poantei mai multă savoare. Cu o altă ocazie, Knorr a instalat, într-un compartiment al unei galerii, un individ care locuia acolo ca la el acasă, arătîndu-se excedat de vizitele inopinate ale amatorilor de artă. În sfîrşit, Knorr calcă şi pe urmele tizului său, Daniel Buren, care, în loc să-şi aducă operele pentru a le expune, a transformat însuşi Centrul "Pompidou" în operă de artă. De aceea, nu se poate spune nici măcar că Daniel Knorr ar arăta Veneţiei ce "n-a văzut Parisul". Daniel Buren a creat o formă inso