Bogdan Ulmu, Jurnal inutil de subiecte utile (2003+2004), Iaşi, Ed. Timpul, 2004. 112 pag.

Curiozitate intelectuală, temperament, umor şi mai ales un fair-play mai rar întâlnit în publicistica noastră, aşa ar putea fi caracterizat, pe scurt, autorul acestui jurnal, Bogdan Ulmu, care se gândeşte la teatru de dimineaţa până seara, nu numai când pune piese în scenă, ci şi când citeşte ziarul sau merge cu trenul. Om al reacţiei imediate, comunicativ, gata să sărbătorească sucesele altora, dar şi să sancţioneze prostia, el însufleţeşte cu verva lui, cu generozitatea lui acidulată, lumea teatrului.

Cartea îl euforizează pe cititor, îi trezeşte nostalgia unor spectacole de zile mari, îl face să regrete că îşi pierde timpul la televizor.

Doina Ruşti, Omuleţul roşu, roman, Bucureşti, Ed. Vremea XXI, 2004. 320 pag.

În prim-planul romanului se află o tânără intelectuală, Laura Iosa, care tehnoredactează - pe computer - manuale pentru Editura Şcoala de Fier şi este persecutată de abuzivul director al acestei edituri, Neica (poreclit "Castratul"), filosof şi traducător din greaca veche. Laura Iosa este şi autoare, dar manualul şcolar şi apoi enciclopedia pe care le elaborează, cu mare efort, apar semnate de alţii. Copleşită de eşecuri, tânăra îşi face iluzia că bărbatul cu care corespondează prin e-mail, Andrei Scarlat, o iubeşte, pentru ca într-un târziu să afle că, de fapt, el iubeşte altă femeie şi că la mijloc a fost o neînţelegere.

Doina Ruşti priveşte cu sarcasm lumea editurilor şi a revistelor literare, considerând-o invadată de impostură, de corupţie, de practica parvenirii "Lolitelor" în schimbul unor servicii sexuale. Acest dispreţ, fie şi nejustificat, ar fi putut fi productiv din punct de vedere literar, dacă autoarea nu l-ar fi valorificat într-un mod prozaic, în stilul