Mai degraba ne-am imagina Bucurestiul fara Calea Victoriei, Parisul fara Champs Elysees, New Yorkul fara Fifth Avenue decat, Doamne-fereste, o emisiune a lui Teo fara manelisti. Au ajuns baietii care salta miile de dolari dintr-un buzunar in altul numai ce deschid gura la o cumetrie un fel de "sfinti patroni" ai show-ului.
I-a rotit pe unii mai ceva decat erau mutate si reinstalate "cadrele", odinioara. Gazda are ambitia sa descifreze toate tainele vietii lui Adrian, fost "Copilul-minune", ramas acum la stadiul de simpla "Minune", trecut si prin faza glumet-infractionala de a-si fi luat numele lui De Vito.
L-a invitat de atatea ori, l-a descusut de-a fir a par, doar-doar ne va intra si noua in cap o bruma de biografie, ne va stoarce un dram de emotie cu romanul acestor self-made-men care au priceput inaintea altora cum se castiga banul pe seama unei natiuni de cumnati, nasi, fini, socri mari si mici, cuscri etc. Mai zilele trecute, oaspete a fost "un baiat care canta cu vocea", Sorin.
Superlativul ravnit fiind deja luat, nu i-a ramas decat sa se multumeasca si el cu porecla "Copilul de aur". Copilul nu prea a dat pe la scoala si nici nu are de gand, pentru ca sta mai mult prin turnee.
Cu ochii amenintati de lacrimi, echipa lui Teo, onorata si de maestrul artistului cu cinci clase la cei 14 ani ai sai, a ascultat filosofia de viata a acestuia: "asta-i stilul meu de viata / Dau un ban da' stau in fata / Cheltui bani da' si produc... Da' pe smecheria mea / Eu mi-am facut averea".
Intr-o suita logica, acum, cand cred ca si stratul de zapada se va subtia de atatea temenele cate se fac in fata lui Gigi Becali dupa victoria Stelei, nimic mai firesc decat poftirea "eroului" in platoul lui Teo. Si ce bucurie mai mare i se putea oferi decat o cantare pe pofta inimii sale, evident o manea, "Suparat sunt Doamne".
