Are cinci maşini şi o Dacie. Un Renault, un Saab decapotabil, un Volkswagen şi două Audi. Sînt maşini normale - zice - nu le-ar socoti de colecţie. Iar pe sine nu s-ar socoti un colecţionar. Doar un cineva care îşi asortează ieşirile, nu numai cu îmbrăcămintea, ci şi cu maşina. De exemplu, Renault-ul şi Volskwagen-ul sînt maşinile utilitare. Stau în faţa blocului, folosesc la cumpărături şi se mai deplasează pe mîinile amicilor. Acestea sînt cele "împrumutabile". Un Audi (cel A4) este folosit pentru deplasările frecvente prin oraş, celălalt (A 8-ul) este destinat întîlnirilor de afaceri. Saab-ul, decapotabila, verii şi bineînţeles, întîiului de mai muncitoresc la Vama Veche. Primele iubiri ...Prima amintire este mioritică. A început şi el, ca toată lumea, cu una la îndemînă. Adică o Dacie. Neaoşă, care avea - ce e drept - un oarecare parfum de special. Era din cele făcute pentru export, pentru canadieni. Nu ştie ce avea atît de special, probabil era mai atent lucrată, şuruburile mai bine strînse. Probabil pentru că, ieşind din fabrică, nu a făcut proverbialul drum către cel mai apropiat Service. Ţine la ea, mai mult ca la o amintire, păstrînd sub prelata din spatele blocului parfumul nostalgicelor călătorii prin ţară. Pe de o parte, şi-a făcut pe ea mîna, pe de alta însă... ...Cînd a luat în mîini volanul celeilalte - prima lui maşină adevărată, un Renault la mîna a doua - a simţit, pentru o clipă - că îi fuge pămîntul de sub picioare. Nu tu icneli cînd schimbi viteza, nu tu încordări ale muşchilor gambei (şi nu numai) cît apeşi frîna. În primele zile, aproape că îi era frică să o conducă, din cauză că totul era şi funcţiona prea uşor. Volanul nu întîmpina nici un fel de greutate, ambreiajul mergea de minune şi - că tot venii vorba de frînă - dacă o apăsa cu acelaşi simţ de răspundere ca la Dacie, risca să iasă prin parbriz. Trecînd însă de testul Renault-ului