* Samuel P. Huntington, Who Are We: The Challenges to America's National Identity, Simon&Schuster, 2004. Samuel P. Huntington este un nume greu de ignorat. Fondator al influentei Foreign Affairs şi un "greu" al Universităţii Harvard, Samuel Huntington a produs texte clasice pentru ştiinţa politică. Se mai poate spune că în anii postbelici, dintre universitarii de carieră, doar Henry Kissinger s-a bucurat de o influenţă politică mai mare în cercurile "politicii înalte" washingtoniene. Aceasta cu toate că, după 1968 - an în care publica monumentala Ordine politică a societăţilor în schimbare, o lucrare clasică despre modernizare şi traumele ei politice -, cărţile lui Huntington au fost în general întîmpinate de recenzii acide în revistele elitei culturale şi universitare (culminînd cu laminarea best-seller-ului Ciocnirea civilizaţiilor ). În 2004, Huntington revine cu o teză la fel de vandabilă precum cea a inevitabilei confruntări între civilizaţii: patria America e în pericol de a emula naraţiunea decadentă a Spartei şi a Romei. Pericolul nu ar mai veni din instabilitatea sistemului inter-civilizaţional, ci din interiorul Americii înseşi, sub forma imigraţiei hispanice (a se citi mexicane) şi a instituţionalizării în universităţi, birocraţie şi corporaţii a normelor multiculturale (deci antiasimilaţioniste) ţesute de şaizecismul cultural american. Coşmarul lui Huntington e o Americă binaţională, în care s-a rupt ceea ce el numeşte "consensul cultural anglo-protestant" fixat la momentul fondării republicii, id est limba engleză, respect faţă de lege, drepturi individuale, individualism, etica protestantă, optimism, simţ al excepţionalismului american şi religiozitate. Consecinţa este apariţia în America a două popoare ("poporul anglo" şi "poporul hispanic"), fiecare cu "cultura" lui, o Americă în care secesiunea culturală prin "hispanizare" a unor teritorii din