Discutiile aprinse din ultima vreme cu privire la prestatia ministrului Monica Macovei pot fi rezumate in doua feluri. Unii spun ca incearca sa schimbe in bine Justitia, dar sare peste cal, nerespectind litera ei.
Altii zic ca ar comite abuzuri, incalcind regulile pe care a fost pusa sa le pazeasca, luindu-se de oamenii pe care ar trebui sa-i conduca, actioneaza in maniera imixtiunilor politice pe care pretinde ca le combate.
Monica Macovei a fost asezata in scaunul ministerial de Alianta D.A., cistigatoarea alegerilor. Cu toate acestea, a crede ca numai din acest motiv domnia sa comite imixtiuni politice este excesiv, cita vreme ea a fost si ramine in continuare o reprezentanta a societatii civile. Mie imi aminteste mai degraba de tandemul Cuza-Voda – M.
Kogalniceanu care, pus in fata unui legislativ mult prea prudent pentru exigentele vremurilor de dupa Unirea din 1859, a inceput sirul reformelor sociale printr-o punere in paranteza a legislativului. Procedura nu era constitutionala.
Dar ce, guvernarea, an de an, cabinet dupa cabinet, din 1990 incoace, prin ordonante de urgenta mai degraba decit prin decizii ale Parlamentului, este in regula fata de prevederile Constitutiei actuale? As zice ca nu.
In ce ma priveste, ma declar pentru respectarea Constitutiei, chiar daca formula ei revizuita – actualmente in vigoare inca – imi apare nu cu mult mai breaza decit progenitura de hirtie a senatorului Antonie Iorgovan si a colaboratorilor sai.
N-as vrea deci sa se inteleaga ca i-am invocat pe domnitorul Unirii si pe primul lui ministru legendar pentru a conferi prestigiu tentativelor innoitoare si de asanare ale doamnei Macovei. La drept vorbind, ceea ce incercam era doar o situare tipologica, insotita de sentimentul ca nu asistam, in aceste zile, la lucruri nemaivazute pe acest pamint.
O pro
