În perioada 2001-2004, românii care lucrează în străinătate au adus în ţară aproximativ 10 miliarde de euro. Cei care merg pe baza unui contract de muncă au şansa unor câştiguri serioase într-un timp relativ scurt. Nu aceeaşi este situaţia celor care aleg să plece la muncă în orice condiţii, acceptând cu uşurinţă ideea de zilier.
Un mureşean a stat 9 luni de zile în Spania trăind momente de umilinţă şi sărăcie pe care nu şi le-ar fi putut imagina vreodată. Mulţi români mănâncă şi se îmbracă din tomberoane, iar pentru a rezista în faţa efortului depus la muncă pe câmp se droghează.
Puştiu’ s-a hotărât să plece la muncă în Spania nu pentru a se îmbogăţi peste noapte, ci din dorinţa de a avea ce să ofere fetiţei lui de un an de zile şi celui de-al doilea copil, încă nenăscut. Urmând sfatul unor prieteni, a luat legătura cu o persoană care i-a promis că-l va ajuta să plece clandestin, pentru o sumă de 200 de euro. Cu o zi înainte de plecare, acesta a fost dat dispărut, dând ceea ce la noi se numeşte “ţeapă”, atât lui cât şi altor peste 40 de oameni care urmau să urce în autocarul promis. După ce a pierdut banii, bărbatul nu a renunţat la ideea de a pleca, motiv pentru care a apelat la un alt patron, care l-a ajutat. S-a împrumutat de la cunoştinţe, costul pregătirilor pentru transport şi acte fiind de aproximativ 800 de euro. Singura certitudine pe care o avea după trei zile de mers cu autocarul era locul de cazare şi buzunarele goale, situaţie în care trebuia să facă imediat ceva.
“Benga! Benga!”
După două săptămâni a reuşit să-şi găsească un loc de muncă, ca zilier plătit cu 5 euro/oră, la cules de usturoi. Programul de muncă era de 9 ore pe zi, dar din cauza căldurii de peste 45 de grade, între orele 13 şi 17 nu se lucra. “Acolo nu e ca la români. Fiecare ştie exact ce are de făcut, este axat pe o anumită muncă. Unul la cules de usturoi, altu
