Marius Babias este un sucevean emigrat la mijlocul anilor '70 în Germania Federală. Trăieşte la Berlin unde este jurnalist, curator de expoziţii şi critic de artă, a editat şi a publicat mai multe cărţi de critica şi teoria artei, iar Subiectivitatea-Marfă este debutul său pe piaţa românească. În câteva cuvinte, eseul său este o critică de stânga a societăţii neoliberale de consum care a pervertit arta, a făcut din galeriile şi muzeele de artă nişte "buticuri culturale" şi i-a redus capacitatea de revoltă social-politică la un sistem de logo-uri şi simboluri vandabile în Mall. Teoria lui nu este neobişnuită, mai ales pentru un critic "fost" vest-german, trăitor la Berlin. Dar să nu anticipez.
Căderea Zidului Berlinului a însemnat începutul globalizării şi preluarea puterii politice de către FMI şi Banca Mondială, organizaţii suverane pentru care minoritarul este o necesitate de piaţă: mână ieftină de lucru. Globalizarea, prin cei trei topoi ai ei: bursele, piaţa mondială şi culturalismul, mai direct spus, prin instaurarea unei hegemonii economice, a relaţionat inclusiv arta de economia culturală şi de nevoile pieţei globale. Rând pe rând, informaţiile, arta, subiectul însuşi au devenit marfă. Postcolonialismul ("imperialismul fără centru") şi multiculturalismul sunt tentaţia majoră a artei faţă cu globalismul economic. Cultura pop, arta retro, crossover-ul, tehnica sampling-ului, back-clash-ul, într-un cuvânt, pluralismul stilistic postmodern preocupat de temele urbanului, cotidianului, genului, ale imigraţiei, apartenenţei la grup, ale discriminării etc. nu a făcut decât să dezvolte o relaţie mult prea strânsă între producerea identităţii culturale şi (trans)formarea subiectivităţii în/ca marfă de consum, rupând-o astfel definitiv cu tradiţia ismelor '68-iste, diminuându-le orice influenţă şi înscriind arta în "paradigma simultaneităţii şi angajări
