Toata lumea se pregateste pentru sorocul intrarii in Uniunea Europeana. Banca Nationala pare sa fi fost cea mai prevazatoare. Introducerea "Leului greu" este parte a unei strategii menite sa stabilizeze raportul leu-euro, ca o prima etapa pentru pregatirea intrarii Romaniei in zona euro.

Chiar daca evenimentul s-ar putea petrece undeva spre jumatatea celui de-al doilea deceniu al mileniului, bancherii sint primii care au dat semnalul ca o alta Romanie e pe cale sa se nasca din durerile lungi ale "travaliului" tranzitiei.

La fel de preocupati de consecintele aderarii incep sa fie si reprezentantii cercurilor de afaceri. Cei care si-au construit firmele pe criterii concurentiale, se gindesc cu bucurie la ziua cind propriul lor guvern nu-si va mai putea favoriza clientela politica doar de dragul "ochilor ei frumosi".

Ceilalti, care s-au ingrasat pe seama monopolurilor bine sprijinite de Ministerul Finantelor si de grijulii nostri legiuitori, asteapta si ei venirea lumii celei noi, dar cu oarecari aprehensiuni. Comerciantii sint de mult gata sa faca fata prabusirii "barierelor" care ne separa inca de spatiul liberei circulatii a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si a fortei de munca.

"Profesiile liberale" se uita si ele cu incredere spre ziua in care ar putea intra pe piata europeana a "serviciilor intelectuale", cu convingerea ca istetimea, capacitatea de invatare si adaptabilitatea romanilor vor fi avantaje concurentiale semnificative, capabile sa aduca macar unora venituri la care azi, profesorii si medicii, spre exemplu, nu pot nici macar visa in propria lor tara.

Chiar si functionarii publici au motive sa fie nerabdatori "sa intre in Europa", pentru ca statutul lor profesional este mult mai bine aparat de legislatia europeana decit au reusit vreodata sa o faca legile din tara, iar drepturile lor salariale ar