Sfintele sarbatori de iarna, apoi sfinta optiune electorala a alternantei la putere, cu urgentele impuse primelor saptamini din noul an, in fine, intreruperea aparitiei revistei ne-au impiedicat sa consemnam la timp o a treia parte a „ultimului bal“ al restauratiei mediocrate in cinematografia romana.
Primele doua parti, am vazut, s-au consumat in perioada iunie-noiembrie 2004, prin cele doua faze ale fraudarii celui din urma concurs de proiecte girat de CNC. A treia parte a balului, la rindu-i compusa din doua acte, a avut loc in decembrie, la Cinema Union, unde mai persistau din vara umbrele ministrului mafiot de la balcon, iar de pe podium, cele ale portarului gresit incadrat ca director general si ale cunoscutei dizeuze Madam Encomion, laudind disproportionat si pervers premiile obtinute in strainatate de citeva scurtmetraje inegale, ca centrifuga, capcana si perdea de fum in ascunderea concedierii mai tuturor tinerilor de talent de pe platourile de filmare a lungmetrajelor, intr-un an cinematografic mai trist decit golul premierelor din anul 2000.
- Scoala de film Bostan-Nichitus-Sopterean
Cele doua acte dansante finale nu merita insa mai mult decit transcrierea unor insemnari din carnetul de bal, la care recurg acum retrospectiv ca solutie salvatoare, fiindca, dupa o pauza de doua luni si jumatate in virf de stagiune, nici in luna martie fantomele inca nealungate din sediul istoric al Oficiului National Cinematografic (ONC) nu sint in stare sa anunte vreun nou lungmetraj romanesc in premiera.
La capatul a patru ani incheiati de euforie neingradita in casa filmului romanesc, suficienta mediocritatii incintate de sine insasi trebuia sa ajunga si ea la un stadiu al propriei desavirsiri. Imaginati-va concentrate in spatiul unui scurtmetraj de numai un sfert de ora cele aproximativ 400 de minute cite ar totaliza impreuna ultimel
