Un juriu, format din trei critici din generatii diferite – Alice Georgescu, Mihaela Michailov si Sebastian-Vlad Popa –, a decis, spre uzul viitorului comitet de selectie a premiantilor, lista celor 27 de nominalizati – la noua categorii – ai Galei UNITER 2005. Eroul absolut al sus-numitei liste e directorul teatrului maghiar din Sfintu Gheorghe, regizorul Bocsárdi László: toate cele patru montari ale sale din 2004 au cel putin o nominalizare, pentru actorie, scenografie, regie, cel mai bun spectacol, iar o alta vedeta, cu patru mentionari, e indiscutabil o productie a sectiei (tot) maghiare a Nationalului din Tirgu-Mures, pe un text (modernist clasic) unguresc, pre numele lui Nefericitii, de Füst Milán (1888-1967, poet, romancier, dramaturg, critic literar, acum nume de premiu literar). N-am gasit inca pe nimeni sa-l fi vazut, cu exceptia celor trei jurati.
Altminteri, in afara nominalizarii Andreei Bibiri pentru rolul din Forma lucrurilor, a celor doua, de actorie, pentru Omul cel bun din Siciuan si a montarii lui Purcarete (Cum doriti...), selectata pentru regie si cel mai bun spectacol, mai nimic din ceea ce critica a remarcat, in succesive topuri, clasamente si analize, nu se prea poate intilni printre candidatele la premiu. Nominalizarile de acum au instituit pur si simplu o realitate paralela a teatrului romanesc intre ianuarie si decembrie 2004, in care nu se mai afla nici Plaja (realmente cel mai bun spectacol al lui Afrim de pina acum), nici 89.89... fierbinte dupa ’89 si, practic, nici Forma lucrurilor, iar textul contemporan, ah!, textul contemporan, pe care atit ne-am chinuit sa-l aducem pe scena, e ca si cum nici n-ar fi fost inventat (sint numai o nominalizare la debut si trei la actorie feminina pentru astfel de spectacole).
Categorie minora, o montare de text nou, resemnati-va!, nu va putea niciodata concura cu un nou Shakes
