* Marius Babias, Subiectivitatea-marfă. O povestire teoretică, trad. rom. de Aurel Codoban, Editura Idea Design & Print, 2004.
Odată ajunşi în noul mileniu, ne bem mai întîi cappuccino-ul, studiem programul TV de seară şi între pauzele publicitare sortăm ce a mai rămas din noi. Ne ocupăm cu sortarea gunoiului intelectual. Ce păstrăm?... Ce aruncăm la gunoi? Ce reluăm din nou în biografie? Mileniul este un sinonim pentru permanenta reinventare a subiectului. Nu este o acţiune, ci o stare care precede actul dispensării. Nu există încă nimic pe care să-l putem pune în spaţiile psihosociale devenite libere şi în sertarele subiectului care au fost curăţate de politică. (Marius Babias, Subiectivitatea-marfă)
Cartea lui Marius Babias - jurnalist, curator, critic de artă - are toate şansele să treacă neobservată, aşa cum se întîmplă cu, din păcate, prea multe din lucrările autorilor români sau străini care nu se integrează într-un trend cuminte, de confirmare a certitudinilor liniştitoare, pe care le avem, şi de satisfacere a micilor noastre plăceri intelectual-elitiste. Desigur, nu e o carte scandaloasă, nu dezvăluie secrete din viaţa vedetelor şi a oamenilor politici, nu atacă valorile sacre ale societăţii noastre. Nu e nici o carte de o originalitate surprinzătoare, cu neputinţă - pentru minţile noastre ordonate - de situat: citind-o, vedem de unde scrie Babias - din spaţiul unei gîndiri critice pe care am putea-o numi de stînga, dacă am mai şti ce poate să însemne astăzi, mai ales în gîndire, stînga şi dreapta. De altfel, bună parte din reflecţiile autorului pleacă tocmai de la această constatare: că asistăm după 1989 la o diluare a graniţelor care mai puteau să opună două politici, două ideologii, încît, cel puţin în Germania, mişcări dorindu-se de stînga sînt infiltrare de limbaj şi atitudini de dreapta, domenii de acţiune tradiţional ale stîngii fiind
