Dacă Partidul Democrat menţine relaţiile reci cu Internaţionala Socialistă şi se îndreaptă spre popularii europeni, un PSD autoritarist şi nereformat condus de Ion Iliescu va rămîne singura expresie legitimă a stîngii în România. Ceea ce ar fi tragic pentru o mulţime de oameni oneşti şi cu sentimente de stînga, care nu se regăsesc în figurile sinistre din fruntea PSD. De cînd Valeriu Stoica se zbate să ducă PD la dreapta, acest partid a căzut în capcană şi riscă să intre într-o gravă criză de identitate. Discuţia pleacă de la premisa falsă că, dacă avem un PSD mare la stînga, atunci trebuie creat un pol la fel de mare la dreapta. Totuşi, se va putea vorbi despre stînga şi dreapta în sens occidental abia după ce toţi actorii majori îşi vor dovedi aderenţa la valorile democraţiei occidentale. Or, tocmai asta nu s-a întîmplat cu PSD. Nu orientarea doctrinară a fost problema PSD, ci practicile sale care nu cadrau cu democraţia, adică nu erau nici de stînga, nici de dreapta. În mod ciudat, teoria lui Stoica se întîlneşte cu faptele lui Victor Boştinariu. Fost pedist de frunte, acesta a fost folosit de Adrian Năstase în proiectul reuşit de a reşapa imaginea externă a PSD. În aceste zile, presa din România a dezvăluit că Boştinariu a reclamat - acesta este halucinantul cuvînt - PD la "forurile superioare", pentru că s-a deplasat la dreapta şi a propus, nici mai mult nici mai puţin, decît excluderea sa din organizaţie. Ideea că PD s-a dus spre dreapta prin alianţa cu PNL şi trebuie pedepsit pentru asta ar fi oarecum logică, dacă România ar fi un fel de Suedie, unde lucrurile sînt aşezate şi partidele îşi ştiu locul. Dar România nu este Suedia şi nici PSD din România nu seamănă decît de departe şi pe hîrtie cu PSD din Suedia. Deşi Valeriu Stoica şi alţi liberali fanatici s-au împopoţonat cu asta, Alianţa D.A. nu a avut nici premise şi nici program de dreapta. Înainte d