Acum, in momentul trecerii noastre de la comunism la capitalism, in Romania se simte un adevarat razboi al generatiilor. Exista acest fenomen si in lumea literara americana?
Aici lumea nu gandeste niciodata asa. Piata libera este cea mai mare valoare a noastra. Modul in care functioneaza literatura in Statele Unite poate fi vazut, pentru cei ce vor sa fie scriitori, ca o functie a sistemului capitalist, incepand cu ideea de a preda literatura si cursurile de scriitura (creative writing), finalizate cu o diploma. Pentru un scriitor tanar, la noi, cel mai normal lucru din lume e sa fie in preajma scriitorilor mai varstnici. De la inceputuri, arta s-a facut prin prezenta unui "ucenic" langa un artist mai in varsta. Orice scriitor tanar vrea sa scrie. Nu stii de ce, nu stii de unde vine imboldul, dar iubesti cartile si vrei sa scrii. Si atunci, primul lucru pe care il faci este sa te apropii de scriitori realizati. In ultimii 75 de ani, in Statele Unite au evoluat programele de predare a scriiturii. Scriitorii mai in varsta au slujbe stabile, predand in cadrul unui astfel de program. Au un salariu stabil, o casa, diverse beneficii. Daca nu scrii carti comerciale, e foarte greu altminteri sa-ti castigi existenta ca autor de fictiune, de proza nonfictionala sau ca poet. Iar programele de predare a scriiturii le procura scriitorilor mijloacele de a se intretine. Pot sa duca o viata normala, ca cineva care are o slujba intr-o companie obisnuita. Tinerii scriitori se inscriu in aceste programe si invata de la scriitorii mai batrani: este cel mai important lucru care li se intampla.
Cati studenti pot sa aiba?
Depinde. In programele mai avansate sunt 15-20 de persoane intr-o clasa. Eu am urmat un astfel de program finalizat cu o diploma, care dureaza doi ani, la Universitatea din Iowa. Intr-un fel, e absurd sa stai intr-o clasa si sa inveti cum sa creezi
