O perspectiva: vanghelizarea
Mai zilele trecute, un analist politic, specie despre care recunosc a nu avea o parere tocmai buna, facea pe un post de televiziune o afirmatie cutremuratoare. Anume, zicea dumnealui, cercetari statistice recente au aratat ca vocabularul tinerilor din zilele noastre ar fi cu o treime mai sarac decat lexicul uzual al tinerilor de acum douazeci de ani. Si, adauga, aceasta pauperizare ar fi suplinita pe doua cai: prin utilizarea repetata a putinelor cuvinte la indemana, plasate in cele mai diverse contexte, cu intelesuri intr-atat de improprii, ca devin ininteligibile, si prin recursul la, pe de o parte, interjectii si la, pe de alta parte, limbajul gesturilor.
Marturisesc a avea rezerve principiale fata de analizele statistice, mai ales cand isi intemeiaza concluziile pe esantioane zise reprezentative, nu pe inventarieri exhaustive ale realitatii. Nu stiu cum se face, dar in statistici lucrurile arata ori incomparabil mai bine, ori infinit mai rau, insa niciodata precum in realitate. Din statistici afli, bunaoara, ca nivelul de trai iti creste de la o luna la alta, ceea ce nu observi nici cand faci piata, nici cand platesti intretinerea si impozitele. Oricat de mari mi-ar fi, totusi, indoielile in privinta reflectarii realitatii in statistici, afirmatiile analistului nostru m-au pus pe ganduri. Asa ca mi-am propus sa le verific cu putinele mijloace la indemana. Am luat, asadar, zece articole de ziar datorate unor jurnalisti de ultima generatie si am numarat in fiecare unitatile lexicale. Cand citesti ziarele, esti atent mai ales la informatii, nu la intinderea si diversitatea vocabularului. Dar daca numeri, te prinde spaima. Cele mai frecvente cuvinte s-au dovedit, in ordine, conjunctiile, prepozitiile, pronumele relativ "care", verbele "a fi" si "a avea". Substantivele, adjectivele si celelalte verbe sunt de depar
