Domnule Bogdan Baltazar, luna viitoare Romania semneaza Tratatul de aderare la UE. Suntem cu adevarat pregatiti?
Nu apartin scolii de gandire si de actiune care cere sa fim pregatiti pana la ultimul subparagraf de reglementare. Cred ca numai cu un asemenea mers accelerat, impins, inghiontit puteam accede la UE. S-ar putea ca pentru o serie intreaga de firme, de grupuri de interese, pentru o serie intreaga de oameni, aceasta aderare sa fie contondenta, dar parcursul acesta cred ca este cel mai bun pentru Romania. E vorba de a intra in club, de a adera la reguli si de a putea beneficia de sume importante - vorbim de multe miliarde de euro. Deci, desi va fi greu, cred ca este bine sa nu ezitam. Dupa parerea mea, mersul lent, lipsa unei adevarate restructurari industriale, faptul ca s-a mentinut ani de zile, pana spre privatizarea finala a PETROM-ului, peste 60% din patrimoniul national cu proprietate de stat prost gestionata, cu arierate, cu sume neplatite, cu pierderi, care a trebuit sa fie compensate printr-o fiscalitate extrem de dura la adresa oamenilor profitabili si muncitori, a intregii populatii, toata aceasta lentoare extraordinara, politicianista in reforma este clar imputabila mai ales guvernarii 2000-2004, dar si majoritatii premergatoarelor. Au fost ramaneri in urma si inainte, dar asta le-a intrecut pe toate, fiindca era o perioada de conjunctura buna pe plan international si, deci, trebuia sa avem curajul nepoliticianist sa facem ce trebuie. Faptul ca n-am facut ce trebuie ne-a adus in situatia ca la o serie intreaga de capitole - fiindca veneau alegerile, nu?, si trebuia sa fi incheiat negocierile -, aproape pe banda rulanta, in mare graba, sa semnam capitole. Chiar si cu doua saptamani inainte de alegeri am mai semnat vreo 4. Am semnat "ca primarul" capitole foarte grele, foarte importante: ajutoarele de stat, mediul, agricultura, cu influent
