Conferinta Organizatiei Municipale Bucuresti a PSD a adoptat o rezolutie pentru alegerea lui Ion Iliescu ca presedinte al partidului. In aplauzele furtunoase ale salii, marcind unanimitatea, cel despre care era vorba in rezolutie s-a ridicat si a spus ca accepta dorinta maselor. Sefia lui Ion Iliescu nu e contestata de nimeni in PSD. Nici macar de Adrian Nastase, care nu oboseste a afirma si reafirma ca nu va candida impotriva lui Ion Iliescu. Iliescu presedinte are in PSD puterea de neclintit a unei axiome. Ceva in genul Dumnezeu e atotputernic pentru crestini. Numai gindul c-ar putea fi suspectati de adversari ai lui Ion Iliescu ii ingheata pe liderii PSD din cap pina in picioare. O agentie de presa a difuzat stirea unei posibile candidaturi a lui Cristian Diaconescu la presedintia partidului. In celebrul interviu acordat Mediafax, Ion Iliescu dezvaluie ca a primit un telefon de la Cristian Diaconescu, „putin agitat“ si „putin speriat“, pentru a-l asigura ca stirea era falsa. Cristian Diaconescu n-a dezmintit conversatia. Ceea ce inseamna ca ea a avut loc. Si ca e mai mult decit semnificativa pentru PSD. Asemenea otomanilor de rind, care cadeau in pulbere la ivirea stralucitului padisah, Ion Iliescu are asigurata dictatura absoluta in PSD. Si asta cind e doar simplu membru de partid, cind in conducerea PSD mai sint si dintre oamenii lui Adrian Nastase. Ne imaginam usor ce va fi dupa ce si conducerea de la virf va fi in exclusivitate a oamenilor lui Ion Iliescu. Daca asa stau lucrurile, exercitiul de la conferinta PSD Bucuresti cu documentul aprobat in unanimitate si cu genuflexiunile de Congres PCR n-are nici un rost in ceea ce-ar putea fi cursa pentru sefia partidului. Ion Iliescu se poate considera deja ca fiind ales presedinte. Din punct de vedere pragmatic, rezolutia e inutila. Din punct de vedere al psihologiei lui Ion Iliescu, documentul e mai mult decit nece