Republica Moldova a fost explicit mentionata de presedintele Bush, alaturi de Belarus, in cursul summit-ului cu Vladimir Putin de la Bratislava, drept o alta posibila tinta pentru promovarea unor transformari democratice in regiune. Dupa Georgia si Ucraina. Problema e ca, in cazul Chisinaului, "fortele democratice", "purtatoarele schimbarii", sunt destul de slabe si divizate. De aceea, incercarile de a face trimiteri la revolutia "trandafirilor" de la Tbilisi si la aceea "portocalie" de la Kiev intra in acest punct in dificultate. Pe de alta parte, delimitarile de Rusia par sa fi deschis pentru Voronin canale de dialog privilegiate cu Occidentul, direct si prin Romania, chiar daca un comunicat al Departamentului de Stat de la Washington are un ton destul de critic la adresa autoritatilor de la Chisinau, cerandu-le sa asigure nu doar alegeri corecte la urne, ci si un proces electoral onest in ansamblul sau, inclusiv in perioada de campanie. Se pare ca Occidentul are in cazul Moldovei o viziune pe termen mai lung, care ar pleca de la premisa acomodarii cu un regim Voronin emancipat de Moscova, in paralel cu dezvoltarea si consolidarea partidelor din opozitie si a structurilor societatii civile, cu sprijinul activ al Romaniei si, probabil, al Poloniei. Principalul catalizator si factor de presiune pentru aceste evolutii in Republica Moldova urmand a fi perspectiva aderarii tarii la Uniunea Europeana. Interesul pentru avansul democratiei spre Est pare sa fi devenit un obiectiv strategic prioritar pentru America, incurajata probabil de succesele din Georgia si mai ales din Ucraina. In cazul revolutiei "portocalii" din Ucraina, Washingtonul s-a aflat in mod fericit in deplin sincronism cu Uniunea Europeana, care, dinamizata de Polonia, s-a vazut implicata oarecum pe neasteptate in derularea unor evenimente dramatice la limita regiunii sale de periferie. Prin implicar