Doamnelor Stela Giurgeanu, Adina Popescu şi Monica Tănase În numărul 57 al Dilemei vechi publicaţi trei articole privind asistenţa de specialitate în maternităţile din România din care potenţialii pacienţi pot trage concluzia "Nu mergeţi la spital să naşteţi, dacă nu aveţi pregătită pentru medic o şpagă de cel puţin 100 euro". Pot să vă asigur că, lucrînd timp de cinci ani în Maternitatea "Filantropia" din Bucureşti ca medic rezident obstetrică-ginecologie şi asistînd cel puţin 350 de naşteri, nu am avut încă norocul să primesc o şpagă de 100 euro. Cred că ar fi fost de ajuns să intraţi în cîteva dintre saloanele oricărei maternităţi din România pentru a observa că cel puţin 80% dintre tinerele mame provin din categoriile sociale cele mai sărace ale populaţiei. Adevărul este că aşteptăm de la revista dumneavoastră să prezinte cauzele şi nu efectele asistenţei medicale deficitare din România. Ar trebui să ştiţi că atît medicii, cît şi pacienţii sînt în aceeaşi măsură victime ale unui sistem social foarte bolnav. De ce spun acest lucru? Pentru a ajunge medic, un(o) tînăr(ă) trebuie să studieze timp de şase ani. Apoi urmează un examen extrem de dificil în urma căruia se filtrează aproximativ 20% dintre absolvenţi pentru a ajunge medici specialişti. Pentru a alege specialitatea obstetrică-ginecologie trebuie să fii plasat între primii din cei care reuşesc la acest examen. Urmează alţi cinci ani de muncă şi studiu, timp în care salariul variază între 3,5 şi 5,5 milioane lei pe lună. În plus, se investesc bani în pregătirea academică: un tratat de specialitate costă începînd de la 100 USD; un curs, cel puţin 200 USD. După această pregătire, timp în care, pentru medic, familia nu poate să reprezinte o prioritate, medicul se trezeşte în faţa unei responsabilităţi imense: viaţa pacientului în mîinile lui - în special în obstetrică-ginecologie, viaţa a doi pacienţi: mam