- Diverse - nr. 44 / 4 Martie, 2005 … Chiar asa s-a intamplat. In gerul unei zile de februarie, s-a "suit in deal", insa nu pentru a culege flori badelui, sau pentru a-i canta, ci pentru odihna cea vesnica. Marea artista Ana Pop Corondan ne-a parasit la varsta de optzeci si doi de ani. S-a stins discret, intr-un cvasi anonimat aproape. S-a nascut in 30 iulie 1922, in Sinuta, actualul cartier al Zorilor, din parinti tarani. In urma Diktatului de la Viena, este nevoita sa se refugieze si ajunge la Bucuresti. Aici, printr-o fericita imprejurare, e angajata la Teatrul "Constantin Tanase". O sansa unica intr-o viata, ca un miracol, caci ii cunoaste in aceasta ambianta selecta pe marii artisti Maria Tanase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Ion Luican, Gica Petrescu. O remarca si alte celebritati: folcloristul Mihai Pop (pe atunci directorul Institutului de Folclor), Tiberiu Alexandru, Petre Stefanescu-Goanga, George Vraca etc. Asadar, anii de formare coincid cu initierea in lumea elitara a muzicii si spectacolului. Consacrarea urmeaza sub aceleasi auspicii favorabile, astfel ca, din 1944, colaboreaza cu Radio Bucuresti, unde i se inregistreaza primele cantece sub baghete iarasi celebre: Victor Predescu, Ionel Budisteanu, Nicu Stanescu. In plina glorie, va parasi Bucurestiul si, dupa mai bine de douazeci de ani, se intoarce acasa, la Cluj, angajandu-se la Orchestra de muzica populara a Filarmonicii de Stat, in 1963. Venea cu o aura orbitoare care, insa, se pare a produs mai degraba inhibitii si secrete frustrari decat o admiratie colegiala - sindromul Clujului, gelos pe propriile-i valori. In 1967, e pensionata, la varsta cand talentul exploziv se implineste in maiestrie si rafinament. Avea un glas cristalin, care i-a dat un stil personal, alaturi de patosul cu care interpreta atat cantece populare, cat si romante sau alte cantece din repertoriul clasic. Legitimitatea ult