Virtuţile virtualului Probabil că spaţiul cel mai nimerit pentru a găzdui ultima "carte" a arhitectului Augustin Ioan este tocmai acela în care volumul ne este prezentat: spaţiul virtual. "Pentru re-încreştinarea zidirii" vorbeşte despre "extreme housing", "hiper-locuire", "traiectorii locuite", "lemn, pămînturi, piatră" şi aşază, dacă nu sub semnul întrebării, în orice caz sub cel al unei mirări savant ingenue, cîteva dintre acele teme ale arhitecturii pe care ne-am obişnuit a le accepta ca pe un dat. Ca organizare, structură, text, informaţie şi chiar formă, este fără îndoială vorba de o carte. Ca materialitate, este o colecţie de pagini virtuale, care nu pot fi, din păcate, răsfoite, adnotate, mirosite. (Volumul în format electronic a apărut la Editura LiterNet.ro şi se poate descărca gratuit de la adresa http://editura.liternet.ro). Nu recomand utilizarea imprimantei pentru că, repet: cred că acestei "cărţi" îi şade bine în spaţiul virtual. În primul rînd, pentru că ideile vehiculate promovează ceea ce aş numi "o fragilitate creştină", în sensul acelei "gîndiri slabe" în care se găseşte loc pentru slăbiciune, înţelegere, conciliere, compasiune ("Ideea limitării, a slăbiciunii trimite aşadar la conciliere, la cunoaştere, în funcţie de o prezenţă nedistrugătoare a mediului înonjurător. Trimite mai cu seamă la delicatul joc de învăluire-dezvăluire în care omul îşi proiectează prezenţa sa istorică în cosmos." Alessandro Dal Lago, "Etica slăbiciunii", în Gianni Vattimo, Pier Aldo Rovattti, Gîndirea slabă, Constanţa, Editura Pontica, 1998, p. 99). Iar cyberspace-ul pare predestinat pentru a găzdui cu egală ospitalitate aceste mai mult decît gînduri. În al doilea rînd pentru că între gînd şi efectiva lui zidire se interpun, pentru un arhitect, nenumărate straturi (de cele mai multe ori din hîrtie), în vreme ce aici descoperim, împreună cu idei care încă dospesc,