D-l Vasile Puscas zice ca, in povestea cu coruptia, actuala guvernare e vinovata. Ea ar fi determinat impresia proasta care i-a pus in miscare pe conservatorii germani.
Pe zi ce trece, ma conving din ce in ce mai mult ca nu suntem in stare, s-ar zice, sa ne folosim de libertate decat pentru a demonstra cat de departe poate ajunge lipsa de bun simt.
Voi da un singur exemplu, poate banal, dar care pe mine m-a stupefiat, intarindu-mi banuielile ca, deocamdata, e nevoie de o naivitate aproape eroica pentru a spera ca politicienii nostri vor deveni, macar, decenti daca nu sunt capabili de un cinism superior.
De cate ori l-am vazut la televizor pe d-l Vasile Puscas, care a fost negociator sef din partea Romaniei, la Bruxelles, in timpul guvernului Nastase, mi-a lasat o impresie amestecata. Pe de o parte, mi se parea un bun profesionist. Pe de alta parte, ma deranja la dansul un anume iezuitism, forma sobra si pedanta intalnita la unii ardeleni.
Vorbea nu ca oficial indatorat sa ne explice cum decurg negocierile pentru integrarea Romaniei, ci ca avocat al guvernului. Am acceptat, totusi, ca, poate, ma inselam cand persoane pe ale caror opinii pun pret mi-au vorbit in termeni foarte pozitivi despre modul cum d-l Puscas s-a descurcat la Bruxelles.
In plus, m-a impresionat placut faptul ca d-l Puscas a refuzat oferta lui Traian Basescu de a ramane la post. Iata ca exista si in PSD oameni cu principii, mi-am zis. Nu sunt toti din categoria Hrebenciuc, Mitrea, Cozmanca sau a toapelor ajunse „baroni“.
Inainte de a explica de ce am dat inapoi, deschid o paranteza. A produs multa agitatie, in aceste zile, faptul ca niste euro-parlamentari germani s-au pronuntat contra primirii Romaniei in UE la data convenita pana acum, 1 ianuarie 2007, invocand coruptia generalizata de la noi. Evident, o asemenea amenintare nu
